Din limbajul medical, expresia "hepatită virală" poate fi tradus destul de simplu: inflamație a ficatului cauzată de viruși. Totodată, termenul de "hepatită virală" se referă la o boală specifică și aici trebuie să facem unele specificări. Inflamația ficatului poate apărea în cazul mai multor boli infecțioase virale cum ar fi varicela, mononucleoza infectioasă, herpes sau SIDA. Dar, în toate aceste cazuri (și lista nu este completă) inflamația hepatică este doar unul dintre multe alte manifestări ale bolii.
Prin hepatită virală și descrierea diverselor sale manifestări, medicii au în vedere o infecție virală specifică, care se referă concret la ficat.
În prezent, sunt studiate și descrise mai multe virusuri care pot provoca hepatita virală. Virusurile sunt diferite și, prin urmare, hepatitele provocate de fiecare sunt de obicei notate cu litere (A, B, C, etc.). Astfel este clar că virusul hepatitei A va provoca boala, care se numește hepatita virală A. Fiecare literă se referă la o boală concretă și la un virus specific, cu propriile caracteristici de prevalența în rândul populației, pentru căile de transmitere, perioada de incubație, gravitatea bolii și complicațiile specifice.
Orice virus care nimerește în corpul uman, inclusiv virusurile hepatitice, atacă anumite celule, pe care (virusul) le poate face să lucreze pentru el. Este evident că celula atacată nu este în măsură să-și îndeplinească funcțiile sale de bază și acest lucru provoacă simptomele specifice unei anumite boli. În cazul virusurilor hepatitice, este vorba despre hepatocyte, celula primară a ficatului. Cu cât mai mult virusul atacă hepatocitele, cu atât mai mult va scădea capacitatea ficatului uman de a-și îndeplini funcțiile sale, iar boala va fi mai gravp și mai periculoasă.
Toate hepatitele virale studiate până în prezent pot fi împărțite în două grupe principale, conform metodelor de infecție diferite.
Din primul grup fac parte infecțiile tipice intestinale cu așa-numită cale de transmitere "fecalo-orală". Acesta include hepatita A și hepatita E.
Al doilea grup include infecțiile de sânge care se transmit prin sânge și alte fluide ale corpului (salivă, spermă, lapte matern). Reprezentanții acestui grup sunt hepatitele virale B, C și D (delta).
Câteva cuvinte despre fiecare dintre aceste tipuri de hepatită.
• Hepatita virală A. Una dintre cele mai frecvente infecții intestinale a cărei incidență este în strânsă legătură cu starea sanitară de pe un anumit teritoriu, mai ales (!!!) cu calitatea apei potabile. Orice persoană se poate infecta cu acest virus, iar cei care s-au infectat cu această boală o data, își asigură imunitate pentru un termen foarte lung, aproape pe toată durata vieții. Copiii sub 14 ani se îmbolnăvesc de 3 ori mai des decât adulții. Având în vedere natura infecției (prin apă), este clar că, cu cât mai multă apă se cinsumă, cu atât riscul de a contracta acest virus este mai mare. Nu e de mirare că la sfârșitul verii și începutul toamnei, există o creștere a incidenței, și asta deoarece pe timp de vară se consumă mai multe lichide și virusul este mai ușor de „prins”. Pentru că perioada de incubație pentru hepatita A este de obicei între 4 și 6 săptămâni, este clar că incidența minimă are loc la începutul verii, iar spre toamnă, toți cei care au consumat apă din surse nesigure încep a se îmbolnăvi.
• Hepatita virală E. Infecție intestinală aproape identică în toate privințele cu hepatita A, dar este mult mai frecventă în Asia și Africa. Dacă, pentru a ontracta virusul hepatitei A este suficient (teoretic) să se înghită un singur virus, în cazul hepatitei E doză infecțioasă (adică cantitatea virusurilor necesară pentru a te infecta) trebuie să fie destul de mare. Acesta este motivul pentru care cazurile de infectare cu hepatita E în condiții casnice (mâini murdare) sunt foarte rare. De multe ori (desigur, acolo unde are loc răspândirea virusului) infectarea are loc prin sistemul de apă. Epidemiologii cred că incidența ridicată a hepatitei este o consecință a stării sanitare necorespunzătoare a sistemelor de alimentare cu apă. În acest context nu este surprinzător faptul că infectarea cu hepatită E este foarte frecventă în țările din Asia, unde numărul de cazuri ajunge la zeci de mii de oameni. Este îmbucurător să constatăm că hepatita E se întâlnește mai rar la noi, iar acest lucru este un motiv de optimism.
• Hepatita virală B. Se referă la infecții, iar potrivit OMS, mai mult de 1 miliard de persoane sunt infectate cu virusul hepatitei B, pe an se îmbolnăvesc mai mult de 50 de milioane de persoane și mai mult de 2 milioane de personae mor din cauza acestui virus!
Așa cum am menționat, virusul hepatitei B se transmite prin sânge infectat și (rar) prin contact sexual. Nu trebuie să vă amăgiți cu faptul că, dacă îți alegi cu grijă partenerii sexuali, boala nu te amenință. Pentru a te infecta este suficientă o picătură mică de sânge iar uneori, sursa de infecție este periuța de dinți comună sau un sărut pasional. Există și cazuri de infecție în timpul procedurilor cosmetice, tatuarea, folosirea aparatelor de ras comune, deși pe primul loc, cu siguranta, se află diagnosticarea și tratamentele medicale: chirurgie, injecții, transfuzii de sânge, etc.
Perioada de incubație a hepatitei B este considerabil mai lungă decât cea a hepatitei A - de la 2 până la 6 luni. În general, hepatita B se caracterizează mai ales prin severitatea bolii, 10% din pacienți după hepatită B, dezvoltă hepatită cronică, care adesea se termină cu ciroză. Un punct foarte important în răspândirea bolii este faptul că între 5 și 10% dintre persoanele care au avut hepatita B devin purtători cronici (și distribuitori) ai virusului.
Dacă, în timpul unei sarcini, hepatita A nu este periculoasă pentru făt, atunci în cazul infecției cu hepatita B, riscul ca fătul să fie infectat este foarte mare.
• Hepatita virală C se răspândește la fel ca hepatita B, dar trece un pic mai ușor. Este destul de frecvent, aproximativ 15% din toate infecțiile cu hepatite virale sunt asociate cu virusul hepatitei C.
• Hepatita virală D (Delta). Este foarte periculos! Caracteristica principală a virusului delta este faptul că se poate înmulți și provoca boala, doar în prezența virusului hepatitei B. Astfel, ficat este atacat simultan de două virusuri, iar virusul delta sporește efectul virusului hepatitei B, ceea ce duce la efectele adverse grave.
Pentru a distinge un virus al hepatitei de altul este aproape imposibil (pentru asta se fac teste de laborator destul de sofisticate). În același timp, niște analize nu foarte complicate ne permit să răspundem cu încredere la întrebarea: aveți hepatită virală sau nu?
Există 3 simptome tipice caracteristice pentru toate hepatitele virale:
1. icter (piele sau ochi îngălbeniți);
2. urină închisă la culoare;
3. scaune acolice.
Alte manifestari ale bolii variaza foarte mult și pot consta în febră, vărsături, greață, diaree, dureri abdominale, dureri de cap. Sunt foarte frecvente cazurile de boli ușoare, când numai medicul poate pune un diagnostic corect.
Nici un medic, chiar și cei mai experimentați, sau analizele complete nu pot prezice cursul bolii și perioada de recuperare, precum și severitatea bolii și riscul de complicatii, iar dezvoltarea unei ciroze hepatice poate fi foarte puțin influiențată de eforturile depuse de medici. Aceasta depinde de trei factori:
• activitatea virusului.
• capacitatea organismului de "a se apăra."
• Exactitatea cu care pacientul efectuează tot ce îi indică medicul și respect cu strictețe tratamentul.
Din păcate, posibilitățile medicinei în tratamentul hepatitelor virale este foarte scăzută. Pacienții cu forme severe ale bolii, cu insuficiență hepatică severă, sunt tratați în unitățile de terapie intensivă ale spitalelor infecțioase. Tratamentul este foarte dificil, foarte scump și, din păcate, de multe ori ineficient. Metode de a lupta direct cu virusul nu au fost infectate, astfel încât obiectivul tratamentului constă în reducerea sarcinii asupra ficatului și corectarea tulburărilor care apar în insuficiența hepatică (toxicoză, tulburări de coagulare a sângelui, tulburări digestive, etc.).
În formele ușoare și moderate de hepatită virală principale și practic singurele modalități de tratament sunt dieta și reducerea activității (dar medicii americani nu cred că reducerea ctivității fizice influiențează recuperarea).
Dieta constă în consumul alimentelor ușor digerabile. Excluderea categorică a grăsimilor. Consumarea unei cantități suficiente de lichide.
Detalii despre dietă:
• Durata este de cel puțin 6 luni. Renunțarea la dietă se face numai după analize de laborator și numai la indicația medicului.
• Se mănâncă de multe ori, dar în porții mici.
• Tratamentul special a produselor pentru a spori și a facilita asimilarea si digestia. Tot ceea ce se poate trebuie înmuiat, feliat, tocat, mărunțit, pisat etc
• Fără alimente prăjite! Alimentele trebuie fierte, gătite la abur sau coapte.
• Consumați alimente călduțe, cele fierbinți sunt interzise.
Sunt interzise:
1. Băuturile carbogazoase.
2. Stimulentele de apetit: sosurile (ketchup, maioneza), afumăturile, murăturile.
3. Ciupercile, conservele, cafeaua, cacao, ciocolata.
4. Guma de mestecat.
5. Brioșe, înghețata.
• În faza acută a bolii se beau multe lichide (5% glucoză, ceai cu zahăr sau miere, compoturi). Fructele dulci pot fi consumate sub formă de piure. Pepene verde. Dacă vă este un pic mai bine puteți consuma supe de legume, jeleu, sucuri de fructe, terci din fulgi de ovăz pe apă.
• După dispariția icterului puteți consuma carne slabă și pește, pâine veche (de ieri), brânză de vaci cu conținut scăzut de grăsime, cașcaval ușor, supe (fără grasime!), piureuri de legume. Mere coapte.
Deoarece dieta este complexă și afectează fundamental rezultatul bolii, la începutul tratamentului este indicat să vă internați în spital, aici este puțin probabil ca cineva din families să i se facă "milă" și să vă ofere ceva gustos.
În afară de asta, avantajele tratamentului în spital sunt:
a) poate fi acordat la timp ajutorul în caz de acutizare a bolii, de exemplu, introducerea intravenoasă de lichide, atunci când din cauza vărsăturilor, persoana nu poate bea;
b) este mai ușor de a restricționa activitatea locomotorie. Desigur, medicii vor prescrie - vitamine, Essentiale, picurători, mai apoi glucoză - un astfel de tratament este în măsură să satisfacă marea majoritate a compatrioților noștri. Dar în tratamentul hepatitelor virale apare un moment psihologic mai dificil și anume faptul că un adult, de regulă, are tendința de a supraestima importanța picurătorilor și vitaminelor și de a subestima importanța dietei elementare, iar acest lucru este valabil și atunci când e vorba de adulți cât și atunci când vorbim de copii.
Toată eficiența medicamentelor poate fi ușor neutralizată cu o bucată de slănină, ciuperci marinate sau o farfurie de cartofi prăjiți!
Autor: E.O. Komarovski
