A greși e omenește, dar și mai omenește e să-ți recunoști greșeala și să-ți ceri iertare de la omul pe care l-ai necăjit. Fie acel om mare sau mic. Greșim, iertăm și mergem mai departe, cu gândul să fim mai atenți data viitoare, să reparăm imperfecțiunile și să facem pace cu oamenii și cu noi.
Deseori greșim în fața copiilor noștri, dar de puține ori sau deloc ne cerem iertare de la ei. Sunt mici, cum să-ți ceri iertare de la un copil? Ei bine, copilul, oricât de mic, e și el om!
Uneori, noi maturii exagerăm, țipăm, lovim, urlăm, dar din poziția copilului lucrurile se văd mult mai simplu, iar greșelile noastre – imense. Dacă vom fi mai sensibili la nevoile copiilor noștri, asta va rezolva multe din problemele de oameni maturi.
E foarte important să recunoaștem că am greșit, nu doar în fața maturilor, ci și în fața copiilor. Propriul exemplu contează, iar atunci când noi ne vom cere iertare de la copii, ei vor face la fel când va fi cazul. Pentru fiecare greșeală înfăptuită se cere scuze, se cere iertare, oricât de greu ne-ar fi să facem acest lucru.
Citește continuarea pe suntmama.com
