Alina Serea: ”Dacă țipatul la copil este o obișnuință, trebuie să schimbăm ceva”

Alina Serea este o bloggeriță din România care își împărtășește de 3 ani toate grijile și fricile de mămică pe blogul său. Este foarte activă, iar mii de părinți sunt atenți la orice postează ea. Fiind mama unei fetițe adorabile, în unul din articolele de pe blog a abordat un subiect delicat și tipic pentru părinții care au zile încărcate la muncă și se pomenesc seara cu nervii la pământ. ”Dacă este vreun părinte care spune că el nu a greșit niciodată față de copilul lui înseamnă că minte. Ori doar pe ceilalți, ori și pe sine. Eu pur și simplu nu cred că există așa ceva. Pentru că suntem oameni și nu suntem perfecți. Toți avem zile proaste, nervi, frustrări, perioade care ne epuizează, griji, probleme.”, spune Alina.

Sunt zile în care nu-mi pot lăsa oboseala și nervii, stresul și problemele la ușă. Și le iau cu mine în casă. Și parcă e un făcut ca tot în zilele alea să vină și copilul cu tot bagajul lui de frustrări și de furie. Iar când ne ciocnim nu iese deloc bine. Copilul se așteaptă ca eu să-i cuprind lui toate nemulțumirile, fricile, toată furia și neputința acumulate. Iar eu mă aștept să fie mai înțelegător, pentru că simt că nu mai am răbdare și nervi să-i fac față crizelor. Și bineînețeles că, de foarte multe ori, nu se întâmplă așa. Ea răbufnește și răbufnesc și eu.

Eu vă spun sincer, clar și răspicat. Am greșit față de copilul meu. Din păcate mai des decât aș vrea să recunosc. Cu mult mai des decât mi-aș fi imaginat că o voi face pe vremea când încă nu aveam copil.

Sunt câteva lucruri care mie mi se par importante atunci când ne cerem iertare la copil:

•  În primul rând să nu dau vina pe el. Adică nu spun ”îmi pare rău că am țipat la tine, dar tu nu înțelegi deloc ce îți spun/nu faci ce te rog/ nu mă înțeleg deloc cu tine”.  Nu, nu e vina copilului că am țipat la el, chiar dacă atitudinea și comportamentul lui ne-au scos și mai tare din minți. Noi suntem cei care nu reușim să ne controlăm emoțiile negative. 
   
• Odată ce conștientizăm că greșim, să facem tot posibilul să nu mai repetăm greșeala. Nu la infinit. E ok să ne cerem iertare. Nu, nu e doar ok, e foarte important! Dar scuzele noastre își pierd din valoare dacă repetăm aceeași greșeală mereu și mereu, indiferent despre ce greșeală vorbim.

Bineînțeles că noi nu ne vom schimba peste noapte, oameni suntem și departe de a fi perfecți. Dar dacă țipatul la copil (de jignit sau lovit nici nu mai vorbesc) este o obișnuință, clar trebuie să muncim cu noi să ne schimbăm, să ne controlăm. Să tragem aer în piept (științific vorbind avem nevoie de 90 de secunde ca să ne învingem primul impuls de a țipa, jigni, lovi, etc) și să realizăm că ei sunt copiii și noi adulții. Și noi trebuie să ne stăpânim mai bine decât ei, oferindu-le astfel un exemplu demn de urmat.

Sursa: fricidemamici.ro