Tradiții înfricoșătoare sau ridicole de Crăciun din toate colțurile lumii. Care sunt cele mai bizare obiceiuri

În Moldova, sărbătorile înseamnă brad, colindători, miros de vin fiert şi de scorţişoară, zurgălăi de Crăciun și salată boeuf, şampanie, mesajul preşedintelui către ţară, artificii la 12 noaptea şi sorcova-vesela a doua zi de dimineaţă. Vă invităm într-o călătorie prin alte tradiţii de pe mapamond, ciudate pentru noi, însă considerate la fel de importante şi la fel de obligatorii acolo, în ţările lor.

# Să moară capra în Suedia

Hai să facem o capră din paie, să o aşezăm la loc de cinste, iar apoi să o distrugem apocaliptic, prin flăcări! Cam aşa poate fi rezumată tradiţia legată pentru vecie de Piața Castelului Gävle, din Suedia. Obiceiul e pe cât de modern, pe atât de antic. În Gävle, tradiţia vandalizării unei capre din paie a fost reînviată în 1966. Atunci a fost ridicată pentru prima dată o capră înaltă de 13 metri şi, până să se dumirească ea, a şi fost incendiată. Suedezii au vrut să evoce cu acest prilej o tradiţie germanică marcată cu ocazia sărbătorii Yule, o datină precreştină care dura 12 zile şi se ţinea în fiecare an, la solstiţiul de iarnă. Solstiţiul ăsta pică pe la un 21-22 decembrie, deci n-a fost greu ca sărbătoarea Yule, cu toate accesoriile ei, să fie ulterior încorporată în creştinismul actual. În fine, deci suedezii ăia au vandalizat capra artificială din primul an în care au ridicat-o, aşa cum şi vikingii sacrificau de Yule tot soiul de lighioane, în cinstea zeilor din Asgard. Autorităţile privesc cu îngăduinţă acest barbar obicei. Dovadă stă faptul că nefericita capră din Gävle a fost construită şi incendiată de 37 de ori până în 2016, deşi la o aruncătură de băţ se află o staţie de pompieri.

# Fratele malefic al lui Moș Nicolae

Spaima copiilor din Europa Centrală nu este nici Bau-Bau cel cu gheare, nici doctorul cu injecţia şi nici ţiganul cel rău cu sacul. Satana copiilor din Austria, Cehia, Ungaria, Elveţia, Nordul Italiei şi aşa mai departe se numeşte Krampus. Un demon pe jumătate om şi pe jumătate capră, Krampus cutreieră străzile la început de iarnă, sperie toți copiii și îi pedepsește pe cei obraznici. Ciudat, nu? Îi pedepseşte pe copiii neascultători, dar e considerat el însuşi un personaj negativ. Păi cum vine asta? La fel fac şi poliţiştii, iar pe ei îi considerăm băieţi buni. Krampus e „partea întunecată” a lui Moş Nicolae, el vine cu nuiaua la copiii care nu s-au calificat să fie răsplătiţi cu daruri. Ca să cinstească un asemenea justiţiar cu coarne de capră şi apucături de Hannibal Lecter, în prima săptămână din decembrie, tinerii din acele ţări se îmbracă în costume cu lanţuri şi clopoţei, care evocă personalitatea dualistă şi complexul sistem axiologic Krampusian, iar apoi o iau la colindat pe străzi, în căutare de copii sperioşi.

# Japonia: Cina de Crăciun la găleată

Un lucru e cert, creştinii japonezi nu au fost niciodată o majoritate. Ba chiar dimpotrivă. Cu toate astea, balamucul de marketing şi planuri de vânzări care se numeşte Crăciun la noi şi în Occident i-a sedus un pic şi pe urmaşii samurailor. Probabil că le-a plăcut ideea unui shogun zburător care împarte daruri la final de an, ori poate luminiţele colorate şi muzica aia de o veselie forţată au fost argumentele decisive. Nu vom şti niciodată, probabil, de ce o ţară unde jumătate dintre cetăţeni sunt shintoişti iar cealaltă jumătate sunt atei ar celebra Naşterea lui Iisus Hristos – Isus Cristos pentru catolici şi protestanţi. Niponii au preluat de la europeni şi de la americani obiceiurile legate de cadouri, de podoabe şi de luminiţe. Cât despre „masa festivă”, la japonezi s-a rezolvat rapid. Lor le place să ia nişte pui de la KFC şi cu asta basta. Literalmente, KFC a devenit masa tradiţională de Crăciun în Japonia. Există chiar şi meniuri speciale cu acest prilej. Oricum, puiul de la KFC cred că e o opţiune mai sănătoasă decât roaba aia cu mâncare grasă pe care noi o mâncăm la sărbători.

# Trolii poznași din Islanda

În Islanda, cu fix treisprezece zile înainte de sărbătoarea Crăciunului, tradiţia spune că își face apariția primul moș poznaș dintr-o serie de – ai ghicit – treisprezece asemenea troli puşi pe şotii şi pe făcut dreptate. Ei sunt fiii căpcăunei Grýla, o fiinţă mitologică înspăimântătoare, care trăieşte în munţi şi care, de fiecare Crăciun, coboară în lume ca să îi pedepsească pe copiii cei obraznici. Micuţii îşi lasă ghetuţele de cu seară lângă geamuri, iar dimineaţă află ce impresie le-au făcut trolilor de-a lungul anului. Cei cuminţi primesc daruri, cei obraznici primesc cartofi stricaţi. Trolii poartă costume tradiționale islandeze, sunt consideraţi vicleni, iar numele lor îi recomandă. De pildă, Stekkjastaur e conform cărţii de vizită „Cel care aleargă după oi”, trolul Giljagaur ştim că „Fură lapte”, Stúfur este „Îndesatul”, iar Þvörusleikir înseamnă „Linge-Lingură”. Mama acestor troli mai are o felină neagră, numită simplu “Pisica Crăciunului”, iar această fiară teribilă colindă Islanda de Crăciun şi îi ucide pe toţi cei care nu poartă o haină nouă. Din acest motiv, o altă tradiţie islandeză este ca de Crăciun fiecare să capete un articol vestimentar nou drept cadou. Cine nu are riscă să fie sfâşiat de bestia cu gheare şi blăniţă neagră.

# Măturile diabolice din Norvegia

Şi rămânem în lumea fascinantă a nordicilor, dar ne ducem în Norvegia, ţara unei alte feline celebre, pisica norvegiană de pădure. Nu cu ea avem treabă, ci cu descendenţii luptătorilor vikingi, care au poate cea mai bizară tradiţie de Crăciun. În apropierea sărbătorii, norvegienii își adună toate măturile din casă şi le ascund în cele mai sigure locuri. Acest obicei vine de pe vremea când drakkarele încărcate cu războinici colindau mările şi semănau teroarea în toată Europa. Adică e veche rău. Fiii zeului Odin credeau pe atunci că de ajunul Crăciunului spiritele rele ies printre cei vii şi caută mături, cu care să poată zbura până la cer. Odată ajunse acolo, ne e şi teamă să ne imaginăm ce nenorociri ar fi putut provoca. Pentru a preveni o invazie a duhurilor rele în Asgard, precum şi pentru a nu-i mânia pe zeii temperamentali ai nordului, norvegienii ascund şi azi măturile. Şi cea mai bună dovadă că zeii sunt mulţumiţi de prestaţie este însăşi existenţa Norvegiei, una dintre cele mai prospere ţări ale planetei.

# Ziua Lumânărilor în Columbia

Când nu poartă războaie civile cu gherilele FARC, când nu incendiază plantaţii de coca şi nu aruncă în aer laboratoare de droguri, columbienii sunt foarte credincioşi. Catolici devotaţi şi cu frică de Dumnezeu, ei au instituit aşa-numita Zi a Lumânărilor Mici. Tradiţia asta marchează începutul sărbătorilor de iarnă. Zăpada nu prea cade în Columbia, iar prafurile albe produse acolo sunt ilegale şi cam dăunătoare, deci trebuie să îi înţelegem pe oameni. Cumva trebuie şi ei să poată celebra Naşterea Mântuitorului. La această sărbătoare a lumânărilor, care este dedicată Fecioarei Maria, columbienii își decolează ferestrele, balcoanele și curțile cu lumânări și lampioane din hârtie. După obiceiul Bucureştiului, probabil, unii columbieni chiar ţin concursuri cu tema “Cel mai frumos balcon” de Crăciun.

Sursa: diez.md