Poveștile devastatoare a două femei care au născut după gratii și își cresc acolo pruncii

La Penitenciarul nr. 16 - Pruncul, mamele cu copii se află într-un bloc separat, amenajat cu teren de joacă, îngrădit. Dincolo de această poartă se ascund adevărate drame, destine distruse, lacrimi și suferință.

În prima ediție a noului sezon de „Femeile Vorbesc” la Jurnal TV, două deținute și-au spus poveștile devastatoare de viață, de la cum au ajuns să comită nelegiuiri până la cum au ajuns să-și crească pruncii în detenție.

Ana Mazurenco are 21 de ani și a fost închisă pentru o serie de furturi, fiind condamnată la patru ani de pușcărie.

„Am crescut într-o familie vulnerabilă, tata mai servea și nu era întotdeauna adecvat. Eu am început a fugi de acasă. Am început a fura din sat, fugeam de acasă pentru că am prins o frică de tatăl meu. Putea să se scoale la miezul nopții și să răcnească și eu fugeam. Veneam acasă și iar mâncam bătaie. La școală stăteam două-trei lecții și fugeam”, își amintește Ana.

Povestea tinerei este sumbră, ca și anturajul în care a crescut și a trăit. A început a fure, pentru a se răzbuna pe tatăl său, fiind convinsă că îi face astfel rău.

„Eu când furam, îl luau pe tata la Poliție și mie îmi părea că eu îi fac rău lui. Pe urmă am crescut și mi-am dat seama că îmi făceam rău mie. Nu furam cine știe ce, de pe la oameni din grădină, și când vedeam că-l cheamă eram cea mai fericită. Gândeam că pe dânsul îl pedepsește”, spune tânăra.

Ana își amintește de o pedeapsă umilitoare, pe care nu o poate uita, chiar dacă au trecut aproape zece ani.

„M-a legat de copacul din fața casei și am stat acolo două zile. Până ce a venit o nană de a mea, mama nu putea să facă nimic, numai plângea. El se ducea la lucru și spunea „Doamne, ferește să te apropii de dânsa”. Asta nu am s-o uit niciodată. Aveam vreo 13 ani. Două zile până a venit nana Maria și a început a striga la mama și m-a dezlegat. Aveam picioarele vinete, nu puteam merge”, își amintește tânăra.

Acțiuni necontrolate, prieteni nepotriviți sau o decizie negândită pot cântări greu în balanța vieții. Ana a ajuns să plătească cu propria libertare, iar destinul său s-a schimbat definitiv. Astfel, instanța a condamnat-o pe Ana la patru ani de închisoare în penitenciar, pentru un șir de furturi. Până a ajunge după gratii, Ana iubea un băiat care i-a marcat existența și i-a dat viața peste cap. Sarcina a apărut cu puțin timp înainte ca pedeapsa să devină definitivă. Ajunsă la pușcărie a descoperit greutățile vieții unei femei gravide după gratii.

Nașterea a avut loc la Institutul Mamei și Copilului. Ulterior, femeia a revenit în închisoare împreună cu bebelușul său.

Alexandra, fiica ei, a văzut lumina zilei prin gratiile închisorii Pruncul. A plătit și ea, fără voie, pentru greșelile mamei, iar primele zile au fost cele mai complicate pentru ambele. Ana Mazurenco afirmă că micuța a schimbat-o total și face totul pentru ea, în speranța că, atunci când va crește, o va ierta pentru că a născut-o după gratii.

Ana vrea ca povestea ei să fie cunoscută, chiar dacă până acum i-a fost greu să o spună. Acum nu se ascunde. Face un prim pas ca fetele de vârsta ei să fie atente și să nu comită greșelile sale.

Maria, o altă prizonieră care și-a dorit să rămână în anonimat, povestește că a fost extrădată din Rusia pentru o infracțiune comisă în 2011.

„A fost o infracțiune comisă de mai multe persoane, de fapt eu am fost ca un martor, merge cercetarea și acum. Am trăit în concubinaj cu un turc, care avea discotecă și avea fete din Moldova care dansau, oficial, legal, aveau și carte de muncă. După cum am înțeles de la procurori, cineva din fete a făcut o plângere pe ei. Le forțau să facă prostituție. În plângere au spus că într-un fel eu știam și am mers ca și complice. Eu știam că are club de noapte, că am fost acolo și am văzut fete. Nu le forța nimeni și ele dansau. Eu stăteam în Moldova, el se ducea, venea. Exact ce se întâmpla acolo eu nu știam”, povestește deținuta.

După ce fetele de la club au început să se plângă autorităților din Republica Moldova că ar fi fost exploatate sexual, el a fugit în Turcia.

„Cum au început problemele, el a fugit, dar eu am rămas. Pe mine nu m-au tras la răspundere. Mergea cercetarea. Când au început problemele, rudele mele s-au supărat pe mine, eu nu aveam unde să merg și o prietenă din Rusia mi-a spus să vin la ea să mă ajute cu serviciul. Și am plecat în Rusia, în 2013, în ianuarie. Acolo am făcut cunoștință cu tatăl copiilor mei și acolo am locuit 10 ani de zile. Timp de 10 ani, liber am părăsit Rusia, oficial plecam în alte țări, liber îmi făceam patentă, niciodată nu am știut că sunt în căutare. Dar când am dat la niște cereri din Moldova, atunci a venit răspuns că eu sunt în căutare din 2013”, mai spune femeia.

Femeia a fost ridicată de acasă împreună cu cei patru copii și escortată la cel mai apropiat sector de Poliție. De atunci, ea trăieşte o adevărată dramă, iar pentru a-și duce zilele mai ușor, și-a amenajat în celulă propriul colț cu fotografiile copiilor de care s-a despărțit în urmă cu aproape doi ani.

Maria l-a născut pe al șaptelea copil într-o închisoare din Federația Rusă. Ea spune că anume acolo a trăit cele mai complicate momente din viață.

Maria s-a aflat în arest preventiv în Rusia mai bine de jumătate de an, timp în care s-a ales cu traume greu de imaginat.

„În orașul Astrahan, am fost foarte departe de oraș. Când am chemat salvarea, au trecut cinci ore. Condițiile erau rele, șoareci peste noi, nu erau condiții pentru mamă și copil. După ce am născut copilul, ne-au extrădat în Moscova. Și nici acolo condițiile nu erau bune, vrea unul să doarmă, altul se trezește. 15 mame cu 15 copii și o cameră mare cât acest coridor, plânge un copil - toți se trezesc, era greu un timp cât am fost acolo la Moscova. Aici când am venit, și condiții, și medici, mereu am fost cercetată de medici. Dar mi-au rămas ceilalți copii și nu știm cum să facem legătură, am scris cereri să-mi facă legătura cu Rusia, e foarte greu, nu răspund, Ambasada Rusiei tot nu răspunde”, spune femeia.

De când a ajuns după gratii, pe Maria nu a vizitat-o nimeni, niciodată. Nici măcar când a născut cel de-al șaptelea copil, în Rusia.

„Până să ies din maternitate am stat cu pază cu mine să nasc. La început mi-au pus cătușe, pe urmă și-au făcut milă de mine, nașterea a fost foarte grea și îmi era frică să nu îmi ia copilul, pentru că iau copiii, o perioadă îi țin fără mamă, dar eu nu am dat copilul. Zic vreau să-l alăptez, să fie lângă mine și am făcut gălăgie și mi l-au dat. Când să ies din maternitate în cătușe, cu copilul în brațe, era o soră medicală până la penitenciar ca să nu mă simt eu rău sau ceva. Cu lacrimi, în cătușe, copilul într-un oghelaș, nu aveam nicio haină, rudele departe, nici mama, nici soțul, nici cei mai apropiați”, a mai mărturisit Maria.

Femeia a fost condamnată la cinci ani de închisoare pentru trafic de ființe umane. Micuța este și ea condamnată să trăiască în închisoare alături de mama ei. Condițiile sunt bune, însă nu o fac pe mamă să uite unde se află. Aici, deținuta poate să stea cu copilul până la vârsta de trei ani. După aceea, micuța este lăsată în grija familiei sau a unui asistent parental.

În penitenciarele din Republica Moldova își ispășesc pedeapsa pentru diverse infracțiuni peste 240 de femei. Trei stau împreună cu micuții lor, iar o femeie este însărcinată și va naște după gratii.