Valentina este o mămică care-și crește picii de una singură. Anatolie și Diana s-au născut cu paralizie cerebrală și sunt slab-văzători. Femeia are o poveste de viață tristă. Pentru că nu se înțelegea bine cu părinții, la 16 ani a decis să locuiască cu soțul ei.
După nașterea copiilor, acesta nu-și dorea să lucreze și nu-i permitea nici soției să-și găsească un loc stabil de muncă.
Atitudinea lui nu s-a schimbat nici după primăvara lui 2014, când s-a născut micuța Diana, nici când doctorii le-au spus care e diagnosticul celor doi copilași – paralizie cerebrală infantilă (PCI).
Această boală, cauzată de afectarea creierului, se manifestă de obicei la o vârstă fragedă şi se caracterizează prin paralizii, slăbiciunea muşchilor, coordonare dereglat sau mişcări involuntare. Simptomele devin mai pronunțate în funcție de cât de afectat este creierul. În cazul Dianei și a lui Anatolie este afectată și văzul. Potrivit literaturii medicală, „PCI nu se transmite prin ereditate şi nu reprezintă o cauză nemijlocită de deces, însă contribuie la reducerea longevităţii, iar terapie specifică nu există”. Paralizia cerebrală infantilă, de obicei, este cauzată de afectarea sau traumatizarea creierului până la naştere, în timpul naşterii şi imediat după. Totuși, în multe situaţii, cauza reală rămâne necunoscută. Este și situația Valentinei, care nici până astăzi nu a primit o explicație clară de la doctori cu privire la diagnoza copilașilor săi.
Acum doi ani, Valentina s-a angajat ca vânzătoare într-un magazin. Făcâdu-și cumpărăturile acolo, de situația tinerei, a aflat o asistentă socială. „I-am povestit istoria mea, iar ea de fiecare dată când venea mă întreba cum merg lucrurile acasă. Când a aflat că Anatolie a devenit agresiv, a venit la noi, m-a ajutat să-mi adun lucrurile și am plecat. El a rămas fără cuvinte…”, își amintește Valentina.
Astăzi, tânăra mamă și cei doi copilași ai ei închiriază o cameră modestă de cămin. Pentru dizabilitatea picilor, Valentina primește ajutor social de 3000 de lei, din care rămâne doar cu jumătate, după ce achită chiria. „Sunt oameni care cred că eu stau acasă, pe capul copiilor, și ar trebui să lucrez. Eu, dacă aș fi avut posibilitatea, o făceam. Când aveam în grija cui să-i las, eu am lucrat. Dar acum nu-i pot lăsa singuri”, explică ea.
Valentina spune că nu mai așteaptă nici un fel de susținere din partea familiei sale. În ultimii ani, cea mai mare susținere a primit-o de la străini. Bunicul din partea tatălui le mai aduce uneori scutece și îngrijește de ei când este rugat de Valentina. Vara aceasta a locuit la Dondușeni, într-o casă ce aparține părinților ei. „Ei mi-au permis să stau acolo doar vara. Nu suntem în relații foarte bune și nici nu mă prea ajută. Ei consideră că au problemele lor. Și sora cu fratele meu se împacă foarte rău cu părinții”, spune tânăra.
Nici conexiunea între frați nu este una foarte caldă – sora o ajută doar când Valentina are nevoie urgent să lase cu cineva copiii, iar fratele lor este deținut pentru furt. „A furat ceva cu prietenii lui și dintre toți, doar el a picat”, spune Valentina.
În pofida tuturor greutăților și neajunsurilor cărora trebuie să le facă față singură, întrebată de ce are nevoie, mama lui Anatolie și a Dianei a spus că-și dorește un singur lucru ca picii ei să crească mari și să poată vedea.
Dacă vrei s-o ajuți pe Valentina, scrie un mesaj pe mailul info@moldova.org sau sună la numărul de telefon +37369108552. Mai jos, îți lăsăm și contul bancar al mămicii.
Sursa: reportaje.moldova.org
