La trei ani de la tragedie, Aurelia Deliu, mama lui Cătălin Caragea, solistul regretat al trupei 7Klase a făcut primele declarații. Într-un monolog pentru Dorin Galben, femeia a vorbit despre ultima discuție cu fiul său din seara tragediei, care era starea lui de spirit în perioada când a decis să-și pună capăt zilelor, cine l-a descoperit decedat și lipsa sa de la inmormântare, transmite Unimedia.
„Avea o perioadă mai grea în viața lui, în acel moment a apărut și Covidul. Foarte mult retrăiam pentru el, îl telefonam să nu iasă nicăieri, era panică mare, toți trebuiau să stea în casă, el era singur, concerte nu avea, repetiții nu avea. Era luna martie, deja ieșea soarele, anotimpul lui preferat era primăvara, iar el trebuia să stea în casă, îi era greu”, spune Aurelia Deliu.
„Asta a fost ultima discuție a noastră”
„Țin minte că am vorbit cu el sâmbătă, pe 21 martie, eram la magazin, ne-am, sunat, ne-am spus ce am făcut, am comunicat obișnuit. Seara mi-a trimis un fragment de la o piesă, să-l ascult, de fapt două strofe, versurile aparțineau unchiului meu, Tudor Deliu, iar el a compus muzica la pian. Le-am ascultat și i-am spus înapoi: „Foarte frumos, Cătălin. Trebuie să compui și refrenul”, la care el mi-a zis: „Am să-l compun”. Asta a fost ultima discuție a noastră. Era în acea perioadă cam trist, era nemulțumit de ce se întâmpla în trupă, a aflat despre băiatul nou care a venit și cânta piesele lui, avea periodic conflicte cu prietena. Îmi spunea toate acestea, dar eu nu le dădeam însemnătate mare, nu credeam că pe el atât de mult îl frământă”, își amintește femeia.
„M-am îngrijorat foarte tare, am telefonat vecinii și am rugat să meargă să bată în ușă”
„Am vorbit sâmbătă seara cu el, duminică dimineața nu l-am sunat, știam că doarme până târziu. După masă i-am scris un mesaj, nu a răspuns. Peste ceva timp l-am sunat, nu a răspuns. Știam că e în casă, nu era pus codul de ieșire din apartament și mi-a atras atenția că nu a fost mai multe ore pe internet. L-am telefonat pe tatăl lui Cătălin și l-am întrebat când a vorbit ultima dată cu el, mi-a spus că cu câteva zile în urmă. Atunci m-a telefonat prietena lui și m-a întrebat: „Doamna Aurelia, ați vorbit astăzi cu Cătălin? În sun și are telefonul deconectat”. I-am zis ca tot îl scriu, îl sun, iar el nu este pe internet. „Trebuia astăzi să ne întâlnim, iar el nu răspunde”, mi-a zis fata. Atunci m-am îngrijorat foarte tare, am telefonat vecinii și am rugat să meargă să bată în ușă. Ei au mers, au bătut la ușă, au zis că se aude televizorul vorbind, dar nimeni nu le-a deschis. Atunci am înțeles că poate fi ceva grav”, povestește Aurelia Deliu.
„Părinții mei nu au putut să mă telefoneze să-mi spună ce s-a întâmplat”
„Am contactat părinții și i-am rugat să meargă la Chișinău, deja era ora 10 seara. Mama cu tata au venit, aveau cheie de rezervă și l-au găsit pe Cătălin. Părinții mei nu au putut să mă telefoneze să-mi spună ce s-a întâmplat. L-au sunat pe tatăl lui Cătălin, apoi el m-a telefonat pe mine și mi-a spus că este rău, este foarte rău cu Cătălin. Mi-am dat seama, s-a întâmplat ceva rău. Strigam că nu e adevărat. Într-un moment dat parcă nu mai eram eu, nu aveam aer să respir, îmi venea să vomit în continuu. Țin minte că plângeam și nu puteam să cred, așteptam să mă sune, mă gândeam că părinții mei s-au greșit. Aveam un atac de panică, mi se muiau picioarele și nu puteam să mă ridic din pat. Ce poate fi mai dureros decât când știi că copilul tău, cel care l-ai adus pe lume, este în sicriu și este cndus spre cimintir, când știi că bulgări mari de pământ cad peste sicriul în care zace fiul tău?”, a povestit mama lui Cătălin
„Pot să presupun că la un moment de singurătate, frământări profunde, frică, s-a întâmplat această tragedie”
„În primul rând am vorbit cu prietena lui, pentru mine era straniu că m-a sunat, presupunând că ceva s-a întâmplat cu Cătălin. Am întrebat-o dacă s-a întâmplat ceva între ei, mi-a zis că nu. Mi-a povestiti că Cătălin, în acea seară a telefonat-o și a rugat-o să vină la el, a cumpărat o sticlă de șampanie, ea a zis că e obosită și nu vine. Atunci am înțeles că l-a telefonat pe prietenul lui Igor, care l-a fel l-a reuzat. Cătălin a rămas singur. Când a venit poliția a găsit sticla de șampanie goală, cu un singur pahar lângă ea. Pot să presupun că la un moment de singurătate, frământări profunde, frică, s-a întâmplat această tragedie.
Am discutat și cu prietenul lui Cătălin, Valerian. Mi-a povestiti că în acea seară, din cauza că era Covid, toți stăteau în casă, ei jucau într-o joacă la calculator, în pereche. Valerian era în pereche cu Cătălin și încă doi prieteni de ai lor. La un moment dat, Valerian mi-a zis că Cătălin nu era atent la joacă, probabil se scria cu cineva. Apoi a observat că vocea lui era nervoasă, iar la un moment dat a plecat și nu a mai revenit la joacă. Nu știm nici până acum cu cine vorbea el, dacă era așa, nu am putut debloca telefonul ca să aflăm. Avea un telefon nou și nimeni nu a putut să-l deblocheze. Unica ce am putut, era să citim mesajele de pe facebook la calculator. Mi se zbătea inima, am vrut să fac o legătură, să înțeleg ce s-a întâmplat, dar nu era nimic”, a continuat femeia.
„Părinții mei l-au înmormântat”
Nu a lăsat niciun bilețel de adio, nu cred că a plănuit acest lucru. Nu mi-l imaginez pe Cătălin să se gândească la așa ceva, poate era în depresie, își dorea o schimbare și nu găsea calea. Din păcate, la înmormântare nici eu nici tatăl lui nu am reușit să ajungem, era panică mare, era carantină, transportul nu mergea, avioanele nu zburau. Am telefonat la Consulat, ne-au sfătuit să nu ne pornim că riscăm să stăm în carantină. Mă zbăteam ca o pasăre în colivie, nu știam ce să fac, nu puteam să-mi găsesc locul. Părinții mei l-au înmormântat. Nu era permisă multă lume, dar mi-au spus că s-au adunat foarte mulți. Nu au spus nici la ce oră îl vor înmormânta, dar lumea a aflat și a venit. A fost înmormântat în satul Malcoci, acolo unde și-a petrecut copilăria”, a declarat mama lui Cătălin Caragea.
Alte detalii aflați din monologul de mai jos:
La data de 24 martie 2020 , Cătălin Caragea a fost găsit fără suflare în propria casă de către o rudă. Tânărul s-ar fi sinucis.