Trăiesc într-o lume paralelă, în care sunetele nu sunt auzite nici măcar în vis. O lume în care cuvântul „Mama” este citit pe buze.
Vorbim despre copiii diagnosticați cu dificiențe de auz și vorbire din țara noastră. Părinții acestora spun că minorii sunt marginalizați în drepturi, descriminați de semeni și adulți, iar lunar au nevoie de sume colosale pentru întreținerea aparatelor auditive. Dispozitive scumpe, dar ineficiente pe alocuri, în deosebi în diagnosticul de tip sever, transmite tvn.md.
Asociația AudiViz Bălți a oferit accesorii de întreținere ale aparatelor auditive și rechizite școalare pentru câteva familii din raionul Telenești, unde sunt copii hipoacuzi.
Camelia este elevă în clasa a doua la gimnaziul din satul Negureni, raionul Telenești. Fetița suferă de hipoacuzie, dar grație aparatelor auditive poate auzi lumea din jur și a învățat să vorbească, măcar pe silabe. Cu aceeași problemă de sănătate au fost diagnosticați și doi frați mai mici ai ei, inclusiv părinții.
VICTOR ARTEME, tătăl vitreg al copiilor, persoană hipoacuză: „Noi suntem cinci în familie aici, numai copiii sunt 3. Trebuie să învățăm, să înțelegem să punem aparatele, să putem să ascultăm, sperăm să vorbim, să înțelegem, vreau să fie bine copiii. Camelia merge la școală, doi restul copii frați, la grădiniță.”
David, cel mai mic dintre copiii, aude rău chiar și cu ajutorul aparatului auditiv, așa că a învățat limbajul gesturilor. Cheltuielile de întreținerea a aparatelor pe care le au membrii acestei familii sunt destul de mari.
VICTOR ARTEME, tătăl vitreg al copiilor, persoană hipoacuză: „Oliva, costă una 500 de lei, dar pentru două e o mie de lei. Eu am luat acum pentru Camelia și Cristian câte două.”
De mai bine de 14 ani, Vasile Țurcan din satul Băneștii Noi, o crește de unul singur pe Elena, o fetiță hipoacuză. Mama copilei a decedat după ce a adus-o pe lume. Primele semne ale bolii au fost observate când fetița împlinise un an, iar când aceasta a împlinit trei ani a plecat în Rusia, unde i-a fost implantat un dispozitiv cohlear la o ureche, iar în cealată poartă un aparat auditiv.
VASILE ȚURCAN, tatăl Elenei: „I-am făcut implantul și parcă, parcă se pornise. Pe urmă, a căzut implantul jos, l-am pierdut, l-a călcat mașina și când l-am găsit era stricat. Operația nu ne-a costat nimic. Statul a făcut-o din Rusia, la Surgut. – Nu ați încercat să reveniți în Surgut pentru a-i pune din nou dispozitivul? – Am fost, vreo doi ani în urmă, mi-au dat niște hârtii să merg la Moscova, dar nu am putut să mă duc, am venit acasă, am crezut că am să mă duc, și a început războiul. Unde să mă duc acum?”
O călătorie în doi la Moscova, îl va costa pe Vasile cel puțin două mii de euro, bani pe care familia nu îi are. Mai nou, și aparatul auditiv s-a stricat, iar Elena a fost lipsită de orice contat auditiv cu această lume.
VASILE ȚURCAN, tatăl Elenei: „Se descurcă tare greu, e clasa a 8-a, și ea nu știe a citi, a număra, dar nici nu vrea, cu de-asila nu pot să o pun. – Ce vă doriți cel mai mult pentru copilul dvs? – Ce îmi doresc? Sănătate să fie, restul totul cumpărăm.”
Asociația Obștească AudiViz l-a asigurat pe Vasile că îi va oferi resurse pentru a-i repara copilului aparatul auditiv. Cea de-a treia familie vizitată de echipa AO AudiViz, este al lui Mihai Spălatu. Un băiețel de 14 ani din satul Ghiliceni, al cărui diagnostic a fost cu greu acceptat de instituțiile de resort din raion, deși mama copilului a bătut la ușile acestora timp de 7 ani.
NATALIA SPĂLATU, mama lui Mihai: „Cu el ne e foarte greu. La școală copiii se poartă cam urât cu el. Pe drum. El nu prea are prieteni. El mai mult e cu noi acasă. Aici are vreo două fete în mahala asta și mai iese, dar el la școală nu prea poate să comunice cu copiii. Aceștia nu îl iau în cercul lor. Diagnoza lui corectă nu ni s-a mai spus nici până în ziua de azi. Foarte greu. Foarte multe drumuri am umblat. I s-a făcut operație, i s-au scos glandele, au zis că de la glande nu aude. Foarte mulți bani s-au dat.”
Natalia spune că pensia de dizabilitate în valoare de 1500 de lei nu acoperă necesitățile lunare ale lui Mihai. Suportul oferit de organizația AudiViz, este unul esențial și o va scuti de griji câteva luni, menționează aceasta.
NATALIA SPĂLATU, mama lui Mihai: „Foarte importante. Vă mulțumesc foarte mult, nici nu am cuvinte. Am foarte mari emoții.”
Președinta asociație AudiViz, Angela Moiseeva, spune că prin intermediul proiectului Program de sprijin familial „De la egal la egal”, au reușit să fie alături de mai multe familii în care sunt copii diagnosticați cu deficiențe de auz și vorbire din patru raioane.
ANGELA MOISEEVA, președintele AO AudiViz: „Noi am cumpărat pentru aceste familii mai multe consumabile pentru a întreține aparatele auditive. În primul rând baterii, doi – tester pentru verificarea bateriilor, dacă ele sunt funcționale. Am mai cumpărat niște pompițe, care curăță tubușorul aparatelor auditive, care iarăși ele să funcționeze corect. Am mai procurat și pastile, care se numesc silica gel.”
În total, în cadrul proiectului au fost implicați aproximativ 25 de copii. Pentru unii minori, au fost alocate resurse financiare pentru reparația aparatelor auditive.
