Bloggerița din România, cunoscută și ca Prințesa Urbană, le-a povestit mămicilor cum au fost primii doi ani de grădiniță atât pentru ea, cât și pentru fiica sa. Aceasta a venit și cu câteva sfaturi pentru femeile care încă nu s-au decis când și la ce grădiniță să-și dea odraslele.
Iată ce-am învățat în acești doi ani și jumătate despre copii și colectivitate:
Dacă aveți de ales, țineți copilul acasă cel puțin doi ani, trei, dacă puteți. Până la trei ani, copiii nu au nevoie de socializare, au nevoie de timp și de atenție unu la unu. Dacă nu aveți de ales, căutați o creșă cu oameni blânzi. Metoda de predare și sistemul sunt mai puțin importante. Esențial pentru un copil mic, care nu vorbește, care depinde mult de adultul de lângă el, este confortul emoțional, care îi poate fi oferit de persoane calme, calde, cu expriență și vocație, într-o grupă cu mai puțini copii.
Alegeți cu grijă grădinița, păstrând în minte criteriile cele mai importante, nu pe toate
Sunt șanse mici să găsiți locul perfect, acolo unde toate să se petreacă așa cum doriți. Să aibă și oameni calzi, cu metodă bună, și empatici, și super experimentați și mulțumiți de condițiile de lucru, și copii puțini, și aproape de casă, și cu preț mic, și cu camere, cu comunicare ideală cu managementul, cu meniu sănătos, curte mare și timp mult afară, programă brici și materiale noi și performante, cu o comunitate de părinți minunați și opționale strălucite, cu copii cooperanți și deloc agresivi etc. Unicorni nu există, nici grădinițe perfecte, nici la stat, nici la privat. La ceva va trebui să renunțați, alegeți cu grijă la ce!
Aveți încredere în copil
E normal să plângă o vreme, până se obișnuiește. Nu e normal ca după o lună, două, cinci de grădiniță să se agațe de voi cu mâinile și picioarele să vă implore să nu-l lăsați acolo. Dacă se întâmplă asta, probabil ceva e în neregulă cu locul sau oamenii aceia. Aveți încredere în copil, în mod normal în câteva săptămâni ar trebui să se adapteze, dacă totul e în regulă. E normal să mai verse câteva lacrimi când îl lăsați, e normal să o prefere pe mami, nu e normal să se lupte cu toate puterile lui să nu rămână acolo fără mami.
Insistați să aveți o acomodare treptată
Dacă personalul grădiniței vă impune să lăsați copilul din prima zi, că se descurcă ei, eu aș căuta instant altă grădiniță. Să ai pretenția de la un copil de doi sau trei ani să rămână singur printre străini din prima zi mi se pare crud și nu aș avea încredere în educatorii care practică asta. Părintele poate sta pe hol, pentru a nu deranja clasa, iar copilul poate ieși când are nevoie, pentru a se asigura că mami are încredere în locul acela, pentru a se desprinde treptat, în ritmul lui. În două-trei săptămâni ar trebui ca cel mic să nu mai aibă deloc nevoie de mami pe hol.
Păstrați back-up să stea cu copilul când se va îmbolnăvi, pentru că sunt șanse mari ca în primul an să stea mai mult pe-acasă
La noi a fost cu multe viroze și otite în primul an, Sofia a stat mai mult pe-acasă, a tras și cel mic odată cu ea. Se îmbolnăvea imediat cum o duceam la grădiniță, făcea otită, o țineam acasă 4-6 săptămâni, să se vindece complet, apoi o luam de la capăt. Nu a făcut altceva decât viroze respiratorii, urmate invariabil de otite. După operația de polipi de la 4 ani și jumătate, a fost mult mai bine (despre asta o să scriu separat). Cam toți copiii noi se îmbolnăveau în valuri, unii făceau bronșite, alții amigdalite, alții rămâneau doar cu muci și tuse. Alte tipuri de boli n-au fost, avem noroc de o grădiniță cu igienă bună și părinți responsabili, care nu aduc copii cu febră sau simptome grave (a fost un caz de varicelă, au fost și ceva viroze digestive, și un streptococ, Sofi a avut mononucleoză, însă ele nu au fost focare de boală pentru toată grădinița).
Pregătiți-vă voi sufletește
Dacă aveți îndoieli, dacă vă e teamă, dacă vă simțiți vinovate că duceți copilul la grădiniță sau la creșă, dacă vi se pare prea devreme, dacă nu sunteți pregătite, copilul va simți toate astea și se va comporta în consecință: nu vă va da drumul, va plânge, va refuza să se apropie de toată lumea, se va comporta astfel încât să vă valideze emoțiile, să fie de partea voastră, în plus, se va speria de panicile voastre.
Dacă ați decis să-l duceți în colectivitate, cu siguranță aveți motive întemeiate. Vorbiți cu cineva apropiat despre frici și griji, despre vinovăție. Eliberați-vă de angoase. Dacă aveți sufletul foarte greu, poate într-adevăr nu e momentul pentru grădiniță.
Găsiți un pediatru bun
Pentru noi, asta a fost esențial. Să nu trebuiască să stăm pe la urgențe cu copiii bolnavi, să putem suna și merge rapid la consult când era grav, să intervenim rapid cu tratamentul cel mai bun, să trecem peste boli cu bine și repede, fără complicații și traume.
Socializați cu colegii de grădiniță și în afara programului. Țineți legătura strâns cu ceilalți părinți, măcar cu o parte
La noi asta a ajutat enorm. Pentru că Sofi socializa greu, am creat un grup de părinți ai copiilor cu care ea avea afinități, am început să ieșim des la teatru, concerte, în parc, a ajutat foarte mult copiii, dar și pe noi, să ținem legătura strâns. Am discutat împreună diverse probleme de la grădiniță, am găsit soluții comune, am schimbat păreri și feedback, suntem mereu în contact.
Nu terorizați personalul grădiniței
Educatorii, asistenții și îngrijitorii au ca prioritate copiii, în timpul programului. Seara au nevoie de timp cu familia lor, de timpul lor liber. Nu asaltați cu telefoane și sms-uri oamenii, dacă ar face toți 25-30 de părinți asta, cred că ar fugi în lume bieții oameni. Păstrați regulile de comunicare impuse de staff-ul grădiniței, profitați de momentul în care duceți sau luați copilul pentru a mai întreba una alta, dar nu puneți presiune, nu cereți milioane de detalii irelevante, nu fiți agasanți, relaxați-vă, discutați cu copilul în joacă, aveți încredere în profesioniștii pe care i-ați ales.
Nu vă grăbiți să mutați copilul
Multe dintre lucrurile care vă deranjează la un moment dat la grădiniță se pot rezolva (nu vorbesc aici despre abuzuri ale angajaților grădiniței sau despre probleme legate de siguranță), ci de conflicte cu unii copii, chestiuni legate de program sau comunicare. Încercați să rezolvați amiabil lucrurile, cu ajutorul celorlalți părinți. Pentru copil, mutarea poate fi dificilă și nu mereu este o idee bună. Puneți adevăratul interes al copilului pe primul loc. Poate nu învață engleză în ritmul pe care vi l-ați propus, dar dacă e fericit, are prieteni acolo și o relație bună cu educatoarea, poate nu merită să îl mutați pentru atâta lucru (cunosc astfel de cazuri).
Înainte și după program petreceți mult timp de calitate cu copilul, lăsați-l pe el să aleagă programul
Vreme de 6 sau 8 sau chiar 10 ore, copilul respectă regulile și deciziile adulților din jur: mami îl lasă la grădiniță, educatorii decid programul și regulile jocurilor și activităților, apoi așteaptă să fie luat. Măcar seara să aibă control asupra propriei persoane, să se poată juca liber, singur sau cu prietenii, să poată alege ce să mănânce, în ce parc să mergeți și ce să faceți acolo. Nu încercați să compensați lipsa de timp împreună cu dulciuri sau cadouri, copilul nu are nevoie de ele, ci de voi, de prezența voastră caldă, activă, nu de o înghețată în mână și mami atentă la ecranul telefonului. Vorbiți despre ziua care se încheie, faceți planuri, iubiți-vă.
Puneți întrebările relevante
Nu contează așa mult cât a mâncat și cât a dormit, asta se reglează de la sine, va mânca mai mult sau mai puțin acasă, va fi mai obosit sau mai energic seara. Contează mai mult cum s-a simțit, cum a fost ziua lui, dacă a fost ceva care l-a supărat, dacă a aflat ceva extraordinar azi, dacă s-a jucat cu prietenii lui, dacă a avut momente mai dificile și cum le-a depășit. Genul de lucru pe care și voi l-ați povesti omului drag seara. Cât ați mâncat și cât ați dormit nu-i neapărat important…
Ascultați-i plânsul și frustrarea
Se întâmplă uneori ca după ce copilul a avut o zi bună la grădi, cu veselie și activități, când mami vine să-l ia, copilul izbucnește în plâns, iar ea crede că e de vină, că ea e sursa supărării. De fapt, când se întâmplă asta (foarte mulți copii fac așa în primul an de colectivitate), copilul se simte ușurat de faptul că în sfârșit se află în brațele cuiva în care are încredere 100%, care îi poate asculta și înțelege plânsul și frustrarea, pe care le-a ținut în frâu toată ziua în prezența străinilor. Și noi, adulții, avem nevoie de persoane foarte dragi pentru a ne arăta vulnerabilitățile! Ascultați-l, alinați-l, iubiți-l, oferiți-i timp și iubire. Nu vă grăbiți să-i distrageți atenția sau să trageți concluzia că e ceva în neregulă cu grădinița, copilul poate fi perfect adaptat și grădinița poate fi foarte potrivită, și copilului tot să îi lipsească mami, doar e persoana lui preferată din toată lumea!
Nu vă temeți să amânați intrarea în colectivitate dacă cel mic nu se adaptează
Uneori, o lună sau două pot face diferența între un copil pregătit și unul nepregătit. Dacă integrarea nu merge, dacă cel mic e foarte supărat și speriat să rămână, o variantă ar fi să luați o pauză și apoi să încercați din nou, după câteva săptămâni. Important e ca el să știe că este ascultat și înțeles, că e în siguranță și că mami decide luând în considerare nevoile lui.
Curaj, grădinița e o etapă normală în viața copiilor, și, dacă o alegeți bine la momentul potrivit, vă va aduce multe momente de bucurie și de dezvoltare firească, și vouă, și copiilor!
