Autoarea blogului Sunt Mamă a împărtășit experiența din primul an de când frecventează grădiniță fetița sa Cecilia.
”Țin minte și acum primele emoții, lacrimi de dor, lacrimi de bucurie, primul somn la grădiniță, prima zi în care a rămas să doarmă acolo...
Odată cu ea am crescut și eu. Alături de ea am învățat și eu. Împreună ne-am descoperit și redescoperit, iar relația dintre noi s-a fortificat. A trecut repede acest an, însă fata mea a învățat multe lucruri noi, și-a făcut mulți prieteni și s-a dezvoltat ca personalitate.
Amintindu-i de anul care a trecut, mi-am dat seama că am învățat și eu alături de ea și poate chiar am făcut unele greșeli pe care nu le mai repet acum, când și Stelian e în perioaad de adaptare la grădiniță.
Ce am învățat în primul an de grădiniță:
Că la început e foarte greu. Atât pentru copil, cât și pentru mamă. La grădiniță am întâlnit persoane noi, cu care a trebuit să se obișnuiască nu doar ea, ci și eu. Chiar dacă am fost în vizită de zeci de ori înainte de a duce copilul la grădiniță, chiar dacă la început am lăsat –o doar o oră, oricum pentru ea a fost greu. Oameni noi, program nou, reguli noi. Dar perioada de acomodare a trecut și pentru Cecilia grădinița a devenit a doua casă.
Că trebuie să am încredere în copilul meu. Dacă îmi zice că azi la grădiniță a fost agresată, certată sau că a lovit-o cineva, înseamnă că așa a fost. E nevoie de discuții, încredere și siguranța că, orice i s-ar întâmpla, ea poate veni la mine să îmi spună. Iar eu, ca matur, încerc să rezolv situația.
Că nici copilul meu nu-i lemn de pus la icoană. E posibil ca și el să facă pozne, să lovească alți copii sau mai știu eu ce altceva. Din nou, doar discuțiile și exemplul propriu pot genera un comportament adecvat.
Că nu întotdeauna părerea părintelui coincide cu cea a educatorului. E bine să se ajungă la un consens, să se discute problema/opinia și, pe cale pașnică, să se rezolve eventualele conflicte. Pentru că uneori conflicte apar..
Că există părinți lingușitori, care se dau bine pe lângă educatori, crezând că micuții lor vor fi privilegiați. Da, astfel de părinți există! Însă în acest caz eu pot spune doar un singur lucru: vai ș-amar de capul acelui educator care acceptă așa ceva! Pentru fiecare părinte copilul său este cel mai bun, cel mai deștept, cel mai frumos (și e ceva firesc), însă un educator bun niciodată nu va face diferență între copii. Îmi place să cred că la grădinița la care merg copiii mei astfel de educatori nu există...
Că indiferent de cum s-a comportat copilul la grădiniță, nu trebuie certat în prezența colegilor săi. Ajungem acasă, discutăm problema, punem întrebări și aflăm cauza pentru care micuțul a avut un comportament nu prea frumos. Apoi tragem învățăminte.
Că nu e neapărat nevoie să participați la toate ședințele foto organizate în grupă. E frumos, dar în opinia mea, la fel de frumos ați putea organiza o ședință cu întreaga familie, cu aceeași sumă de bani.
Că nici educatorilor nu le e ușor cu 20-30 de copii în grupă, toți cu emoții, educație și caractere diferite. Dar... acestea sunt riscurile meseriei”, a scris mămica pe blogul său.
Sursa: Mamaplus.MD
