Familiarizarea activă, în masă a realizărilor științei medicale moderne a condus la faptul că foarte mulți termeni tehnici medicali sunt utilizaţi în mod constant în lexicul de zi cu zi. Cuvintele, cum ar fi "atac de cord", "accident vascular cerebral", "șoc", "rezecţie", sunt pe buzele tuturor, dar acest fapt nu indică înțelegerea sensului cuvintelor specificate. Un loc aparte printre termenii de mai sus-menționaţi, îl ocupă diateza. Cuvîntul este cunoscut pentru oricine care are copil, toată lumea care a vizitat clinica şi toata lumea care a trecut pragul casei, unde se află un copil mic. Pe viitoarele gravide diateza îi sperie. Copiii cu diateză sunt tratați, dar cu toate acestea100% din mame nu au nici o idee despre ceea ce este diateza.
Imaginați-vă o situație: compatriotul nostru a vrut să se familiarizeze cu realizările științei medicale avansate și a început a răsfoi un manual nou de pediatrie. El a alergat la o librărie și în secţia respectivă a descoperit două cărţi foarte groase și interesante: "Pediatria" - manual medical seria națională a SUA şi din nou "Pediatria" - ghid, scris de o echipă de la Spitalul de Copii din Boston (tot din SUA). Dar uitîndu-se la indice, surprins a descoperit, curiosul nostru tovaraş că în nici una dintre aceste cărți nu este cuvîntul "diateză"!
Cum aşa? Ce fel de boală e asta, cunoscută de noi toţi, dar mai ales nouă celor de peste mări?
Constatînd, o astfel de situație ciudată şi fiind intrigat de cititorii curioşi, vom încerca acum să ne ocupăm de acest lucru - diateza.
Deci, remarcînd de la bun început că o serie de boli cu frecvență surprinzătoare ce apare în copilărie (mai ales în copilăria timpurie), sunt aproape absente la adulţi. Spuneţi-mi, aţi văzut mulţi neni şi tante, cu obrajii roșii, după ce au consumat căpșuni? Astfel vorbind, organismul în creştere are o serie de caracteristici în procesul de digestie și în frecvența bolilor infecțioase, și apare ca răspuns la diverși factori de civilizație - mai ales atunci cînd vine vorba de produsele chimice de uz casnic și produsele farmaceutice.
Am menționat multe caracteristici, dar cel mai important lucru este altul. Nivelul concret de sănătate (frecvența și severitatea bolilor, dezvoltarea psihicului, greutatea, înălțimea, comportamentul, pofta de mîncare, etc) este determinată în mare măsură de numai doi factori:
1. Ereditatea, adică, la bază stă genetica pe care copilul a primit-o de la mama şi de tatăl său și
2. Influența factorilor de mediu, variind de la stilul de viață al mamei în timpul sarcinii și condițiile în care un copil mic trăiește (domenii specifice de mediu și condiiţii de viață, alimente și băuturi, plimbări și proceduri de apă, somn și joc, nivelul de îngrijire medical etc).
Setul de proprietăți inerente ale corpului uman – mai simplu spus, este mediul extern + funcționarea normală (sau anormală) a organelor interne + nivelului psihicului + frecvența și tipurile bolilor – care sunt marcate în medicină, de un aşa termen cum ar fi constituția organismului.
Fiecare dintre noi toți și fiecare din copii noştri, în parte, are o constituţie inerentă a sa, după cum este descrisă de mulți (astenică, normostenică, neuropatică, schizoidă, hyperstenică etc). Orientativ imaginaţi-vă, ce este constituţia, suntem acum capabili să ajungem şi la diateza, citînd definiția sa din Dicționarul Enciclopedic de termeni medicali:
Diateza (diathesis; din l.greacă înclinație spre ceva, predispoziție) – anomalia constituției, se caracterizează printr- o predispoziţie la anumite boli sau este un răspuns inadecvat la stimulii obişnuiţi.
Definiția de mai sus arată că diateza nu este nici boală şi nici diagnostic, dar folosind acest cuvînt, constatăm doar predispoziţia copilului la anumite boli. Nu poate fi tratată diateza, ea nu poate fi vindecată - predispozițiile nu sunt tratabile! Dar se pate pune un diagnostic și apoi poate fi vindecată boala respectivă.
Doctrina de diateză – o realizare a științei medicale naționale. Medicii de peste hotare nu au considerat-o (ca învăţătură) importantă iar semnificaţia cuvîntului "diateză" în manuale americane, pentru noi nu este o surpriză.
Aşa cum înclinațiile și predispozițiile sunt diferite aşa și diateza. Sunt descrise cam o duzină din ele, dintre care trei sunt cele mai principale:
Diateza exudativ-catarală sau alergică - predispoziţie la bolile alergice şi inflamatorii;
Diateza limfatico-hipoplazică - tendința spre boli infecţioase şi alergice, pierderea funcţiei glandei timus, patologia nodulilor limfatici;
Diateza neuro-artritică - o predispoziţie la obezitate, diabet, ateroscleroză, hipertensiune, artrită, creşterea excitabilităţii nervoase.
Deci, diateza - este o anomalie a constituției și, așa cum am văzut, copilul va avea tendinta de spre boli specifice sau nu, depinde nu de copil, ci de mediul său - de la mamă și tată (genetică) și stilul de viață.
Mama care alăptează a mîncat foarte multe portocale, iar dimineața a observat pe corpul copilului - pe obraji, pe trunchi, pe mîni - elemente de erupţii cutanate de culoare roz pal. Din punctul de vedere al ştiinţei medicale, aceasta se numește alergie alimentară, se manifestă dermatita atopică (inflamaţie de natură alergică a pielii).
În această situație se poate proceda în două moduri.
1. Prima cale – din păcate, destul de tradițională. Se declară că copilul are diateză exudativ-catarală (diateză alergică). Ei bine, ce poţi face! Anomalia constituției, sărmanul, e ereditar – tata tot a avut, asemenea, erupții în urma consumului de portocale. Terminîndu-se bubiţele, se poate continua cu portocalele.
2. A doua modalitate - de a vorbi mai puţin despre dependenţa şi ereditatea rea, stabilirea diagnosticului specific al dermatitei atopice și încetarea consumului de portocale.
În principiu, atunci cînd apare o oarecare boală la copil, părinții întotdeauna sunt îngrijoraţi cu privire la răspunsul la întrebarea - de ce (din ce cauza) s-a întîmplat. Și atunci orice părinte, orice bunică sau bunic, mai mult decît oricui altcuiva îi este frică să admită că boala copilului este din vina lui.
Din acest punct de vedere, conceptul de "diateză", în special, precum și doctrina de diateză în toate, coincide surprinzător cu mentalitatea noastră şi obiceiurile noastre de a învinui de propriile nenorociri pe oricine, dar nu pe noi înșiși – de vină este ereditatea, constituția, diateza, deochiul, farmecele, etc Dar, lipsa de cunoștințe de bază despre cum să se comporte în timpul sarcinii, cum să i se asigure o viață normală unui nou-născut, despre hrană, apă, baie, plimbări, călire - toate trec neobservate. Dar, plus la toate - pasiunea nestăpînită de a trata şi de a vindeca.
Copilul nu este călit, permanent este supraîncălzit, de la vîrsta de o lună este alimentat cu banane, scutecele sunt spălate cu detergenţi şi alte produse chimice, îi cumpără jucării ieftine din plastic mirositor, orice strănut este tratat cu antibiotice. Copilul nu iese din răceli, permanent are nişte coşuri și pete pe piele, timp de un an are de trei ori bronşită, ba diaree, ba constipație. Oh, oh - diateza, sărmanul copil, nu are noroc.
Subliniez din nou - diateza nu este o boală, ci o predispoziţie la boală. În cazul în care medicul v-a spus că copilul are diateză - vă rugăm să specificați cum se numeşte boala, anume boala, predispoziţia spre care se numeşte diateză (scuzaţi pentru mai multe repetari). Orice boală - are propriile motive și felul ei de tratament. Găsiţi împreună cu medicul cauza. Apoi, tratamentul va fi mult mai efectiv.
