Există situații în care copiii percep diferit unele lucruri și le trăiesc cu o intensitate copleșitoare. S-ar putea ca în acel moment să te respingă categoric și să nu știi cum să reacționezi. Este absolut normal să simți asta și ceea ce ar trebui să știi este că micuțul tău se află în plin proces de descoperire a lumii care îl înconjoară și a regulilor pe care el deocamdată nu le cunoaște. Motivele pentru acest comportament sunt multiple, iar cele mai importante și des întâlnite le găsești în articolul de față.
Copilul vrea să se simtă mai puternic
În momentul în care te respinge și îți dă o replică dură, copilul simte că deține controlul, iar nevoia de control este una normală în dezvoltarea acestuia. Este important să îi vorbim calm în aceste momente, deoarece s-ar putea ca dialogul să evolueze în țipete și replici mai acide.
Copilului îi este frică de orice schimbare
Potrivit comunității Tzitzi-Poc, respingerea părinților de către copii ar putea apărea în mod special în perioadele de tranziții, când cel mic vrea să controleze schimbarea așa cum își dorește el, nu cum i se spune. Bineînțeles, se va lua în considerare și temperamentul copilului și se va căuta un compromis dacă va fi cazul
Copilul simte nevoia de iubire
Atunci când sunt mici, copiii sunt incapabili să-și exprime sentimentele și folosesc respingerea pentru a evita ca ei înșiși să fie respinși. Este un mecanism pe care părinții ar trebui să-l cunoască, pentru a reacționa cât mai calm în situațiile de criză. Este imperios necesar să vorbiți cu cel mic și să-i explicați pe înțelesul lui că nu este cazul să îi fie frică și astfel veți reuși, în timp, să eliminați sentimentul de nesiguranță.
Cel mic simte nevoia de a avea părinții în preajmă
Copilul ar putea să te respingă pentru că știe că atunci când face asta, ajunge în centrul atenției. Cei mici sunt foarte atenți la acțiunile părinților și acționează absolut intuitiv. Tocmai de aceea, încercați să îi oferiți mai multă atenție, pentru că are nevoie de ea cu siguranță.
Recreează un mediu familiar
Copilul, fiind un canal prin care vechile răni ale familiei se pot vindeca, pune în scenă un scenariu care necesită conștientizat. Fiecare reacție a copiilor noștri este rezultatul a ceea ce investim zilnic în ei.
Ce pot face părinții atunci când copiii îi resping?
Când cel mic ne spune „Te urăsc”, îi putem răspunde cu „Îmi pare rău că te simți supărat/nervos/furios. Ai dreptul să simți asta. Eu sunt aici pentru tine și te iubesc.” Dacă îți spune „Aș vrea să merg înapoi la X”, poți răspunde cu „Înțeleg că îți este dor de X. Ai vrea să...?”. E important ca în astfel de momente să îi arătăm că suntem alături de el necondiționat, fără să luam declarația ca fiind un atac personal.
Copiii pot simți și iubire și ură pentru părinți în același timp și asta poate fi extrem de copleșitor. Dacă, însă, se întâmplă ca reacția lui să rezoneze în noi, e foarte posibil ca undeva, înăuntrul ființei noastre, să existe o rană care are nevoie de grija și atenția noastră. Și atunci e necesar să fim blânzi cu noi înșine. Iar dacă nu reușim să gestionăm singuri tot cumulul emoțional, să cerem ajutorul.