10 probleme medicale întâlnite frecvent la bebelușii născuți prematur

Micuții care vin pe lume cu câteva săptămâni înainte de data estimată a nașterii, sunt supuși unui risc mai mare de complicații decât cei născuți la termen. În funcție de vârsta gestațională la care se instalează nașterea, copiii născuți prematur pot avea mai multe sau mai puține probleme de sănătate. O naștere este considerată prematură dacă are loc înainte de împlinirea săptămânii 37 de sarcină, însă problemele cu adevărat severe apar la copiii încadrați în categoria de prematuritate extremă, născuți la 24-29 de săptămâni sau chiar mai devreme.

Haideți să aflăm în continuare care sunt cele mai frecvente afecțiuni întâlnite în rândul copiilor născuți prematur.

Anemia

Bebelușii născuți prematur sunt adesea anemici din cauza numărului mic de celule roșii, crescând și hrănindu-se mai greu. Anemia poate fi, de asemenea, vinovată de probleme cardiace sau respiratorii. În mod normal, bebelușii stochează fier în timpul lunilor mai avansate de sarcină, organismul lor folosindu-l în lunile finale, precum și după naștere în producerea celulelor roșii. Nou-născuții prematuri nu au, în cele mai multe cazuri, rezerve de fier, fiind tratați cu suplimente de fier, cu medicamente menite să crească producția de celule roșii sau, în cazuri grave, cu transfuzii sanguine.

Apneea

Copiii născuți prematur se pot opri din a respira câte 15 secunde sau chiar mai mult. Această pauză de respirație se numește apnee și poate fi cauzată de scăderea pulsului. Medicii însă monitorizează constant bebelușii prematuri, depistând imediat apneea, așa că nu trebuie să te îngrijorezi foarte tare dacă micuțul tău primește acest diagnostic.

Boala pulmonară cronică

Boala pulmonară cronică, numită și displazie bronhopulmonară (BPD), este o afecțiune comună în rândul bebelușilor care primesc oxigen suplimentar. Un risc ridicat de BPD exista și în cazul nou-născuților care suferă de sindromul respirator acut sever, care au nevoie, pe o perioadă mai îndelungată, de asistență mecanica pentru a respira. Din cauza acestor metode de tratament, plămânii copiilor au de suferit și acumulează lichid. Boala pulmonară cronică se tratează cu medicamente care ușurează procesul de respirație.

Deși, de obicei, condiția plămânilor copiilor născuți prematur se îmbunătățește în primii doi ani de viață, este posibil să dezvolte afecțiuni cronice care se manifestă precum astmul.

Infecții

Copiii născuți prematur au un sistem imunitar imatur, care nu poate lupta corespunzător cu bacterii, virusuri sau alte organisme care pot provoca infecții. În cazul acestora pot apărea frecvent infecții serioase precum pneumonia (infecție a plămânilor), septicemie (infecție a sângelui) și meningita (infecția membranelor care căptușesc creierul și măduva spinării). Micuții pot „moșteni” aceste infecții de la mamă ori le pot dobândi la naștere. Infecțiile pot fi tratate cu antibiotice și medicamente antivirale.

Hemoragie intraventriculară

Hemoragia intraventriculară sau intracraniană poate apărea în cazul bebelușilor născuți prematur, riscul de incidență fiind mai mare la bebelușii care cântăresc la naștere un kilogram 260 sau chiar mai puțin. Hemoragia apare, de obicei, în primele trei zile de viață și sunt de obicei inofensive, trecând fără a lăsa efecte de durate. În cazurile severe, hemoragiile masive determină mărirea cavităților comunicante din creier, pline cu lichid cefalorahidian, care cauzează presiune la nivelul creierului și care pot cauza paralizie cerebrală sau alte probleme de dezvoltare. În aceste cazuri, se drenează lichidul din creier pe cale chirurgicală sau, în situațiile mai puțin grave, se recomandă tratament medicamentos.

Icter

Bebelușii născuți prematur au o predispoziție ridicată la icter, având pielea și ochii într-o nuanță gălbuie din cauza că au un ficat imatur, incapabil să elimine toată blirubina din sânge (n.r. pigment biliar, de culoare galbenă). În cele mai multe cazuri, icterul este inofensiv, însă există riscul că nivelele de bilirubina din sânge să crească atât de mult încât să provoace leziuni cerebrale. Acest lucru poate fi însă prevenit, pentru că nivelele de bilirubina pot fi urmările cu ajutorul analizelor de sânge. Cea mai comună metodă de tratament pentru icter este fototerapia. Ocazional, bebelușii bolnavi de icter pot avea nevoie de transfuzii de sânge.

Enterocolita necrozantă

Enterocolita necrozantă este o afecțiune intestinală periculoasă care poate apărea la două-trei săptămâni de la naștere în cazul bebelușilor prematuri. Aceasta apare atunci când intestinele suferă leziuni din cauza că nu primesc suficient sânge, iar bacteriile prezente distrug și mai tare zona afectată. Enterocolita necrozantă poate fi diagnosticată cu ajutorul testelor de imagistică (radiografii și analize de sânge). Bebelușii bolnavi sunt tratați, în acest caz, cu medicamente și hrăniți intravenos până când intestinul este vindecat. În cazuri mai grave se impun intervenții chirurgicale în timpul cărora sunt îndepărtate secțiunile necrozate din intestin.

Persistența de canal arterial (PDA)

Persistența de canal arterial este o problemă cardiacă frecvent întâlnită în rândul bebelușilor prematuri. Înainte de naștere, sângele trece mai întâi prin artera pulmonară, iar apoi prin aortă, circulația fiind posibilă datorită unui canal arterial. Acest canal se închide, în mod normal, în primele ore după naștere, însă există situații în care canalul nu se închide, iar sângele trece din aorta în artera pulmonară și plămâni, ceea ce cauzează suprasolicitarea inimii nou-născutului.

Persistența de canal arterial poate fi diagnosticată cu ajutorul unei ecocardiografii (ecografie cardiacă) sau prin intermediul altor teste de imagistică. Această afecțiune poate fi de obicei tratată cu medicamente, însă există posibilitatea că, dacă tratamentul nu își face efectul, să fie necesară o intervenție chirurgicală pentru a închide canalul arterial.

Sindromul de detresă respiratorie acută (SDRA)

Bebelușii născuți înainte de împlinirea celor 34 de săptămâni de sarcină dezvoltă adesea această problemă de respirație din cauza carenței de surfanctant (n.r. substanță care căptușește fața interioară a alveolelor pulmonare), care este necesară pentru funcționarea sănătoasă a plămânilor. Sindromul de detresă respiratorie acută este de obicei depistat cu ajutorul radiografiilor pulmonare și al analizelor sanguine. Ca metodă de tratament, medicii aleg adesea administrarea de surfactant. În unele cazuri, copiii ar putea avea nevoie de oxigen și asistență mecanică pentru respirație.

Retinopatia de prematuritate

Retinopatia de parematuritate reprezintă o creștere anormală a vaselor de sânge din ochi care pot duce la pierderea vederii. Aceasta apare la bebelușii născuți după mai puțin de 30 de săptămâni de sarcină, fiind diagnosticată de un oftalmolog. Majoritatea cazurilor se rezolvă de la sine, fără ca vederea să fie afectată. În cazuri mai severe, însă, oftalmologul poate alege să trateze retinopatia de prematuritate cu ajutorul terapiei laser sau prin crioterapie.