Cum să îți ajuți bebelușul să doarmă întreaga noapte? Trei metode eficiente

Orice părinte poate confirma acest lucru: te trezești la ore precum 2:33, 4:01 sau 5:17 dimineața auzind plânsul noului-născut. Dacă nu te numeri însă printre cei câțiva părinți norocoși ai căror nou-născuți dorm noaptea întreagă, poți uita de cele 8 ore neîntrerupte de somn, cel puțin în primele 3 luni de viață ale bebelușului.

De la natură, nou-născuții au somnul fragmentat pe toate cele 24 de ore ale zilei. Ei nu dorm într-un singur interval lung de timp, ci în multe intervale mici ce nu pică neapărat în timpul nopții.

Deși unii nou-născuți ajung să doarmă toată noaptea chiar și la vârsta de 6 săptămâni, cei mai mulți vor atinge acest obiectiv abia la vârsta de 4-6 luni. La acea vârstă bebelușul ar trebui să se fi învățat deja să adoarmă de unul singur fără să mai fie legănat.

La vârsta de 4-6 luni, bebelușii ajung să doarmă 6-8 ore neîntrerupte și să adoarmă singuri înapoi când se trezesc în timpul nopții, iar la vârsta de 9 luni, de regulă, ei pot dormi 12 ore neîntrerupte. Însă experții spun că aceste vârste pot varia mult în funcție de greutatea copilului și de alimentația acestuia.

Poți începe să-ți înveți micuțul să doarmă la intervale predefinite încă de la vârstă de 5 luni. Experții spun că nu este niciodată prea devreme să obișnuiești un nou-născut să doarmă într-un mod regulat în care să știe când se aproprie ora de somn. O modalitate de a atinge acest obiectiv este să minimizezi stimulatia înainte de timpul destinat somnului prin efectul relaxant al băilor calde, o poveste sau un cântec. O altă soluție ar fi să previi micuțul (treptat) din a ațipi în timpul zilei, pentru a dormi mai mult în timpul nopții.

Dacă, în urma aplicării soluțiilor simple de mai sus, bebelușul încă nu doarme cel puțin 6-8 ore neîntrerupte pe noapte sau dacă nu se poate adormi singur când se trezește, există alte 3 tehnici de a rezolva această problemă, fiecare având avantajele și dezavantajele ei.

Metoda Ferber

Denumită după creatorul său, Richard Ferber, directorul Centrului Pediatric de Tulburări ale Somnului la Spitalul de Copii din Boston, SUA, metoda se bazează pe ideea conform căreia bebelușii asociază anumite lucruri cu somnul. Dacă obișnuiești să-l legeni mereu pentru a-l adormi, acesta se va baza mereu pe asta pentru a adormi și va fi nevoie să-l legeni iar dacă se trezește noaptea. Pentru a evita această problemă, procedează în felul următor:

Pune micuțul în pătuț, urează-i noapte bună și părăsește camera. Dacă începe să plângă, lasă-l să plângă timp de 5 minute după care intră înapoi în cameră, calmează-l pe cât posibil fără a-l lua în brațe, după care părăsește iar camera. Dacă începe iar să plângă, așteaptă, de data asta, 10 minute înainte de a intra înapoi. A treia oară, așteaptă 15 minute. Ideea este să-l asiguri pe micuț că ești pe aproape și că nu are nimic de care să-i fie frică și, în același timp, să te asiguri că nu a pățit nimic.

Repetă această metodă de fiecare dată când se trezește și cu aceleași intervale de timp.

În fiecare noapte consecutivă, adaugă încă 5 minute la primul interval de timp. De ex: În a prima noapte, așteaptă 5 minute înainte de a intra în camera pentru prima dată, 10 minute în a doua noapte și 15 minute în a treia noapte.

Pro

• În cursul a maxim 1 săptămână bebelușul asociază ideea de ”a sta în pătuț” cu somnul și învață faptul că a plânge nu-i va face pe părinți să-l ia în brațe.
• Îți oferă posibilitatea să verifici periodic dacă nu i s-a întâmplat ceva. Astfel, nu se poate vorbi de neglijare.

Contra

• Această metodă nu este pentru părinții care nu suportă să-l lase pe micuț să plângă, deoarece aceasta implică a-l lăsa să plângă timp de intervale mari de timp.
• Unii bebeluși reușesc în mod repetat să-și facă părinții să se dea bătuți și să o ia de la capăt. Dacă după 2 săptămâni metoda nu funcționează, este timpul de a apela la o altă strategie.

Treziri regulate

Această metodă se bazează pe a schimba obiceiurile de somn ale micuțului. Timp de 1 săptămână, ține evidența orelor la care micuțul se trezește noaptea. Apoi, trezește-l cu 5 minute înainte de a se trezi singur. De exemplu, dacă se trezește mereu la orele 12:00 și 4:00, trezește-l la 11:45 și 3:45 leagănă-l sau fă ceea ce faci de obicei. În fiecare zi, amână intervalele de trezire cu 15 minute. Trezește-l la 12:00 și 4:00, apoi la 12:15 și 4:15. Bebelușul ar trebui să înceteze din a se mai trezi singur și să înceapă să-și folosească părintele pe post de alarmă.

În timp ce tot mărești perioada de somn cu cate 15 minute, bebelușul învață să doarmă în intervale mai mari de timp. Într-un final, vei reuși să elimini complet trezirile în mijlocul nopții.

Pro

• Metoda funcționează cel mai bine cu infanții ce se trezesc la ore anticipabile.
• Poate fi o alternativă mai „blândă” a Metodei Fereber, deoarece nu lași micuțul să plângă de unul singur.

Contra

• Cea mai mare problemă a acestei metode este faptul că părinții nu au determinarea de a trezi bebelușul.
• Unii experți pe tema somnului se opun acestei metode spunând că intervalele de somn ale unui bebeluș sunt mult prea variate ca aceasta să fie efectivă.
• Implementarea acestei metode poate lua până la 3-4 săptămâni.

În pat cu părinții sau co-sleeping

Această metodă, în care partintii își împart patul cu copilul, este răspândită în multe culturi. Este mai puțin o tehnică de a obișnui copilul să doarmă într-un anumit fel și mai mult un stil de dormit.

Pro

Bebelușul se va simți în siguranță, trezindu-se mereu lângă părinți, ceea ce-l va ajuta să adoarmă, imediat, la loc.

Contra

La un moment dat, va trebui oricum să-l obișnuiești să doarmă singur. Iar cu cât un copil este mai mare, cu atât rezolvarea problemelor acestora în materie de somn implică soluții mai complicate.