"Am un copil de 3 ani și o lună care nu vorbește. Spune foarte rar da, nu, se exprimă mult prin gesturi, înțelege tot, dar nu vrea să vorbească. Dacă îl pun să zică apă el spune ap ap, în loc de tata spune nana dar nu foarte clar... Ce ar trebui să fac? Să merg cu el la un logoped?": astfel de situații sunt des întâlnite în rândul părinților începători, iar soluțiile sunt cât se poate de accesibile.
Rolul familiei în dezvoltarea limbajului este foarte important. Potrivit specialiștilor, una din cauzele întârzierii vorbirii la copii ține de faptul că părinții nu discută suficient cu cel mic, sau dimpotrivă, au avut atât de multe de spus, încât el nu mai are nimic de adăugat.
Dacă ei întreabă și tot ei răspund, fără a aștepta un "răspuns" din partea copilului, sau dacă pur și simplu nu știu ce și cum să comunice cu el, dezvoltarea vorbirii poate avea de suferit.
Dacă te confrunți cu această situație, încearcă să observi cu atenție comportamentul celui mic în relație cu tine, ca părinte, cu alți copii, adulți, în diferite situații, ca și în momentele în care rămâne singur.
"Nivelul de dezvoltare a limbajului la preșcolarul mic (3–4 ani) diferă mult. Faptul că înțelege tot ce îi spuneți este bine. Trebuie însă apreciat deficitul în dezvoltarea vorbirii. Ar fi util întăi un consult ORL, pentru a-i măsură acuitatea auditiva, apoi mergeți la logoped. Marea majoritate a acestor probleme pot fi corectate, iar rezultatele sunt cu atât mai bune cu cât mergeți mai repede la specialist.”, susține Dr. Simona Sicoe, medic primar pediatru.
Câteva sfaturi utile pentru părinți:
- Vorbiți-i cât mai mult și clar copilului, citiți-i povești;
- Oferiți-i ocazia de a relaționa cu alți copii.
- Nu-l forțați să vorbească și nu-l criticați, dimpotrivă, încurajați-l. O bună colaborare logoped - părinți poate da rezultate foarte bune.
Alte cauze posibile ale tăcerii micuților pot fi de natură psihologică: un șoc, o traumă puternică sau faptul că asistă la certuri între părinți, scene de natură violentă sau care blochează exprimarea verbală. În acest caz, este necesară intervenția unui psiholog.