Psiholog clinician Ana Fuior: ”Anumite blocaje psihologice pot duce la infertilitate…”

A deveni părinte presupune implicare totală. În acest caz, latura fiziologică este într-o strânsă legătură cu cea psihologică și emoțională. Iată de ce, e suficient ca unul dintre aceste elemente să nu funcționeze pentru ca procesul de concepere a unei noi vieți să devină un obiectiv greu de atins. Din acest motiv termenul „infertilitate psihologică” își face tot mai mult loc printre cauzele care împiedică cuplurile să aducă pe lume un bebeluș.

Se întâmplă deseori să apară întrebări de genul: „De ce medicii îmi spun că suntem bine din punct de vedere fiziologic, dar copilul întârzie să apară?” Răspuns la aceste și multe alte întrebări poate avea tangență cu așa numita infertilitate psihologică, termen explicat pe larg de către psihologul clinician Medpark, Ana Fuior.

Infertilitatea psihologică este incapacitatea de a concepe un copil, motivul fiind mai multe blocaje la nivel psihic, care contribuie la menţinerea infertilităţii.

Blocajele psihologice pot fi diverse. Unul dintre ele este lipsa încrederii în sine

Chiar dacă îşi doresc copii, atât femeia cât și bărbatul se cred incapabili să facă faţă rolului de mamă și tată. Lipsa încrederii poate fi asociată cu teama de a nu corespunde cerințelor atribuite părinților perfecți. Se întâmplă în cazul celor care nu vor să fie ca părinţii lor sau au standarde foarte înalte atunci când vorbim despre creşterea unui copil.

Un alt blocaj este frica

Multe femei sunt înspăimântate de procesul naşterii sau nu au încredere că vor rezista durerilor. Unora le este frică de o eventuală cezariană, iar altora le e teamă că modificările care survin în urma nașterii le vor schimba corpul. Astfel femeia trăieşte un conflict intern: pe de o parte este dorinţa puternică de a ţine în braţe copilul, pe de altă parte este frica şi neîncredere în propriile forțe.

Frica este caracteristică și femeilor care au trăit trauma unei pierderi de sarcină în trecut, mai ales dacă au fost două/trei pierderi consecutive. Stresul generat de o posibilă repetarea a situației, duce la infertilitate. Și presiunile sociale au un mare impact asupra unui cuplu care îşi doreşte copii. Se întâmplă ca tinerii să-și audă frecvent părinţii, prietenii, vecini spunând că: ”Trebuie să aveţi deja un copil! Ionică are 2, Marcela 3” sau ”Pentru ce faci copii dacă nu ai o casă/ trebuie să înveţi/ trebuie să îţi faci carieră?”. Stresul provocat de acel ”trebuie” impus de alţi oameni duce adesea la creşterea nivelului de hormoni negativi în organism, care influenţează şi capacitatea de reproducere.

Un blocaj foarte puternic care contribuie la menţinerea infertilităţii este abuzul fizic, emoţional, dar şi alte traume din trecut. Printre ele se numără: violul, parteneri agresivi, părinţi abuzivi, lipsa părinţilor, moarte unuia dintre copii, moarte unui frate/soră, conștientizarea că sunteţi un copil nedorit de părinţi, etc.

Blocajele psihice care duc la infertilitate psihologică sunt inconştiente

Derularea lor în minte a devenit o rutină astfel că femeia sau bărbatul nici nu îşi dau seama că abilitatea lor de reproducere poate fi influenţată anume de ele. În asemenea cazuri este necesar să consultaţi un psiholog. Specialistul vă va ajuta să identificaţi blocajele şi să le înlăturaţi. De cele mai multe ori este necesar ca în timpul terapiei să participe ambii parteneri.

Un program de psihoterapie pentru problemele de infertilitate psihologică poate să dureze aproximativ 12 ședințe. Atenţie, infertilitatea trebuie mai întâi de toate analizată medical, dar impactul şi suportul psihologic sunt foarte importante şi nu trebuie excluse.