mamaplus

Este posibilă dezvoltarea normală a unei sarcini dacă gravida are fibrom uterin?

-
//
04.06.2021

De cele mai multe ori, fibromul uterin este asimptomatic, este diagnosticat în timpul unei ecografii transvaginale de rutină și afectează între 20-50% dintre femeile aflate la vârsta fertilă. Majoritatea pacientelor nu vor dezvolta complicații pe parcursul sarcinii din cauza fibromului uterin. Cu toate acestea, pot aparea o serie de probleme, iar sarcinile necesită o evaluare obstetricală mai atentă, în special în perioada apropierii momentului nașterii. Ce spun statisticile privind evoluţia lor în sarcină şi în ce condiții pot apărea complicații ne explică în continuare medicul ginecolog-obstetrician Elena Cocîrță.

Sarcina poate influența dimensiunea unui miom prin modificările hormonale specifice acestei perioade şi prin creşterea fluxului sangvin la nivelul uterului. S-a arătat că peste jumătate dintre fibroame rămân la aceeaşi dimensiune pe parcursul sarcinii, în timp ce 20-30% dintre ele cresc în dimensiuni. Fibroamele cu dimensiuni de peste 5 cm se măresc mai frecvent decât cele mai mici, iar această creştere se produce în special în primul trimestru de sarcină.

Care sunt factorii care pot duce la complicații?

Complicațiile sarcinii legate de fibroame uterine, atunci când apar, depind de localizarea, dimensiunea şi numărul lor. Cea mai frecventă complicație este degenerescența (necroza) unei formațiuni fibromatoase, lucru datorat scăderii vasculariției fibromului din cauza creşterii rapide a acestuia. Manifestarea clinică în această situație este reprezentată de durere. Alte complicatii care pot apărea sunt reprezentate de:

  • avort – fibroamele localizate submucos (în contact cu cavitatea uterină şi cu sarcina) pot afecta implantarea sarcinii şi dezvoltarea placentei;
     
  • naştere prematură – fibroamele de mari dimensiuni sau cele multiple pot destinde suplimentar uterul şi pot determina contracții uterine înainte de termen;
     
  • prezentație distocică – mioamelemari care proemină în cavitatea uterină şi o pot distorsiona, sau cele localizate la nivelul părții inferioare a uterului pot conduce la poziționarea copilului în prezentație pelviană sau transversă, şi nu craniană;
     
  • decolarea de placentă – fibroamele de mari dimensiuni aflate în contact cu placenta pot duce la scăderea volumului sangvin la acel nivel, crescând şansele de sângerare şi decolare a placentei;
     
  • operația cezariană – fibroamele se pot asocia cu un risc mai crescut de operație cezariană; acest lucru se întâmplă în cazul mioamelor localizate la nivelul segmentului uterin şi care pot obstrua calea de naştere sau din cauza prezentațiilor distocice.