Sarcina ectopică reprezintă sarcina care se dezvoltă în afara cavității uterine, fiind rezultatul implantării ovulului fecundat în altă parte decât în mucoasa uterină. Sistemul reproductiv feminin este format din uter, două ovare, două trompe uterine și vagin. Trompele uterine, denumite și oviducturi, salpinge sau tubele lui Fallopio, sunt două tuburi flexibile, care fac legătura între ovare și uter.

După formare, embrionul în mod normal se implantează la nivelul endometrului (mucoasa ce căptușește interiorul uterului). Odată implantat embrionul continuă să se dezvolte și să crească.

Într-o sarcină ectopică embrionul nu se implantează la nivelul endometrului, el atașându-se de alte țesuturi. În 98% din cazuri se implantează la nivelul trompelor uterine, ceea ce se numește sarcină tubară. Rar, embrionul se poate implanta la nivelul colului uterin sau ovarului. Dacă implantarea are loc la nivelul în care uterul și trompele uterine se unesc se dezvoltă o interstițială. Embrionul se poate atașa și de alte organe intrabdominale.

În sarcinile gemelare există posibilitatea ca unul dintre embrioni să se implanteze la nivelul uterului și altul în afara acestuia. Această rară posibilitatea poartă numele de sarcină heterotopică și apare mai ales în cazul sarcinilor obținute prin procedee de reproducere umană asistată.

De ce este periculoasă o sarcină ectopică?

Embrionul care nu se implantează la nivelul endometrului în general nu se poate dezvolta normal. O sarcină ectopică poate duce la ruptura organului în care s-a implantat, cel mai frecvent trompa uterină.

Ruptura duce la hemoragie internă, șoc și, în cazuri rare, la moartea pacientei. Din fericire, posibilitatea de a diagnostica, monitoriza și trata sarcina extrauterină reduce aceste riscuri.

Factori de risc ai sarcinii ectopice:

  • Anomalii ale trompelor uterine – dacă acestea sunt anormale ca urmare a unor infecții, intervenții chirurgicale, tumori sau din cauza malformațiilor prezente de la naștere. Chirurgia de reconstrucție tubară duce la creșterea riscului de apariție a sarcinilor ectopice;
     
  • Sarcina ectopică în antecedente - afecțiunea tubară care a dus la apariția primei sarcini ectopice crește riscul și pentru cea de-a doua;
     
  • Expunerea in-utero la DES (dietilstilbestrol) – femeile care au fost expuse în viața uterină la DES (administrat între 1940—1970 femeilor gravide pentru prevenirea avorturilor spontane) au risc crescut din cauza malformațiilor de la nivelul trompelor uterine induse de această substanță;
     
  • Antecedentele de infecții genitale – în special chlamydia și gonoreea;
     
  • Infertilitate – incidența crescută a afecțiunilor tubare la această categorie, precum și datorită inductorilor de ovulație folosiți pentru tratament;
     
  • Parteneri sexuali multipli – crește riscul de infecții genitale;
     
  • Fumatul – prin scaderea imunității și apariția inflamațiilor pelvine, dar și prin alterarea funcției mucoasei trompelor uterine;
     
  • Fertilizarea in vitro – crește riscul atât pentru sarcina ectopică, cât și pentru cea heterotopică;
     
  • Sterilizarea tubară – sterilizarea chirugicală prin ligatură și secționarea trompelor în cazuri rare pot duce la apariția sarcinii ectopice;
     
  • Dispozitivul intrauterin – steriletul este eficient în prevenirea tuturor formelor de sarcină, dar dacă aceasta apare există o mai mare posibilitate ca ea să fie ectopică.

Simptome:

  • Durere abdominală;
  • Întârziere menstruală;
  • Sângerare vaginală sau secreție vaginală maronie;
  • Simptome de sarcină (tensiune mamară, micțiuni frecvente sau greață și vărsături);

În jumătate din cazuri simptomele lipsesc, prima manifestare fiind dată de ruperea trompei uterine.

Simptomele sarcinii ectopice rupte sunt reprezentate de:

  • Durere acută;
  • Sângerare vaginală;
  • Amețeală;
  • Scăderea tensiunii arteriale;
  • Leșin;
  • Șoc.

Se poate produce și eliminarea spontană a embrionului de la nivelul trompei uterine (avort tubar) ceea ce poate duce la sângerare severă ce necesită tratament chirurgical sau la o sângerare minimă ce nu necesită decât monitorizare. Sarcina ectopică nu se vindecă de la sine, ea necesită tratament odată diagnosticată.

Diagnosticul sarcinii ectopice:

Testele folosite pentru diagnosticul unei sarcini extrauterine sunt reprezentate de ecografia transvaginală și de determinarea din sânge a unui hormon de sarcină - hCG (gonadotropina corionică umană).

Ecografia transvaginală este folosită pentru vizualizarea organelor genitale interne și poate detecta sarcini de 5-6 săptămâni. Este utilă în evidențierea sarcinilor intrauterine. Nevizualizarea unei sarcini ectopice la examenul ecografic nu exclude existența acesteia. 15-26% din sarcinile ectopice nu sunt vizualizabile ecografic.

HCG este o substanță secretată de placentă și de embrion. Nivelurile acestuia din sânge sunt utile pentru a diagnostica și monitoriza evoluția sarcinii.

Cum știu că am sarcină extrauterină?

Sarcina ectopică este diagnosticată dacă examenul ecografic evidențiază embrion sau bătăi cardiace fetale în afara uterului. Deoarece nu în toate cazurile se poate evidenția ecografic o sarcină extrauterină se determină și nivelul hCG-ului din sânge.

Dacă valoarea acestuia este cuprinsă între 1500 - 2000 mIU/l și examenul ecografic nu evidențiază o sarcină intrauterină, riscul ca aceasta să fie ectopică este foarte mare.

Dacă nivelul hCG-ului este mai mic decât cel enunțat și ecografic intrauterin nu se evidențiază, sarcina poate fi, fie o sarcină intrauterină incipientă, fie o sarcină ectopică și, în acest caz, examenul ecografic și hCG-ul se repetă după câteva zile.

Tratamentul sarcinii ectopice:

O sarcină ectopică poate pune viața femeii în pericol și, de aceea, odată diagnosticată trebuie inițiat tratamentul, care poate fi medical sau chirurgical.

Tratamentul medical

Aproximativ 1/3 din sarcinile ectopice pot fi tratate cu methotrexat o substanță ce oprește creșterea embrionului. Se poate administra intravenos, intramuscular sau chiar la nivelul sarcinii ectopice, existând mai multe protocoale de administrare doză unică sau multidoză. După administrare pot să apară dureri sau crampe abdominale. Nivelul de hCG este apoi monitorizat până ajunge la valori nedetectabile.

Dacă tratamentul cu methotrexat este ineficient se poate produce ruptura tubară, complicație ce poate fi prevenită prin monitorizare și intervenție chirurgicală.

Tratamentul chirurgical

Este indicat în cazurile de sarcină ectopică ruptă, mai ales la pacientele cu tensiune arterială în scădere sau instabilă – reprezintă urgența chirurgicală. Mai poate fi indicat la pacientele care nu pot fi urmărite pe timpul terapiei cu methotrexat sau la cele din zone izolate la care accesul către un serviciu de sănătate se face greu.

Intervenția chirurgicală se poate face fie laparoscopic, fie printr-o incizie abominală. Intervenția laparoscopică duce la dureri postoperatorii mai mici și la o recuperare mai rapidă. În timpul intervenției uneori este posibil să se îndepărteze sarcina ectopică și să se refacă trompa uterină, intervenție denumită salpingostomie. În unele cazuri este necesară îndepărtarea trompei uterine (salpingectomie) fie din cauza unei hemoragii masive greu de controlat, sarcina ectopică recurentă pe aceeași trompă, trompa uterină distrusă sau o sarcină ectopică de mari dimensiuni.

Într-un număr mic de cazuri tratate chirurgical, testul embrionic poate persista după intervenție, ceea ce duce la niveluri crescute de hCG – în aceste cazuri se administrează o doză de methotrexat.