În ultimii ani vedem tot mai multe cazuri fericite când femeile trecute de vârsta de 40 de ani devin mame pentru prima oară. Din anumite motive personale, sarcina este lăsată pentru ”mai târziu” și, indiferent de prejudecățile care există în societate, dacă femeia își dorește să devină mamă, ea are la dispoziție mai multe opțiuni care o pot ajuta să facă acest pas.

Din start ar trebui să vă prevenim însă că obţinerea unei sarcini după 40 de ani poate fi extrem de dificilă, mai ales pe cale naturală. Statistic, la 40 de ani, probabilitatea de a rămâne gravidă este de numai 5% pe lună.

Prin intermediul Fertilizării in Vitro (FIV), şansele sunt ceva mai mari:

Conform datelor colectate de CDC (Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor – SUA) în 2015, şansa de a naşte un copil după un ciclu FIV este de:

  • 23% la femeile între 38 şi 40 de ani
  • 14% la femeile între 41 şi 42 de ani
  • 7% la femeile între 43 şi 44 de ani
  • 3% la femeile de peste 44 de ani

Aceste procente sunt strict orientative şi variază în funcţie de cazul particular al fiecărei femei.

De ce este mai greu de obţinut o sarcină la 40 de ani?

  • După 35 de ani fertilitatea scade drastic în mod natural. Chiar dacă menstruaţia este încă regulată, după vârsta de 37-38 de ani începe deja tranziţia spre menopauză;
  • Rezerva ovariană (numărul de ovocite de care dispune o femeie) şi calitatea ovocitelor (capacitatea de a genera embrioni viabili) sunt limitate;
  • Creşterea incidenţei unor afecţiuni care influenţează fertilitatea (insuficienţa ovariană, polipii uterini, fibromul uterin, obstrucţia trompelor uterine, endometrioza, obezitatea etc);
  • La acestea se adaugă alţi factori de risc care, în timp, reduc fertilitatea: fumatul, consumul excesiv de alcool, oscilaţiile mari ale greutăţii corporale, stresul etc.
  • Riscul de pierdere a sarcinii este în jur de 34% după 40 de ani.

Ce soluţii sunt?

Totuşi, femeile care au depăşit vârsta de 40 de ani şi vor să obţină o sarcină nu trebuie să se simtă descurajate. Medicina reproductivă actuală reuşeşte să ajute tot mai multe aspirante la titlul de mămică „over 40”.

În primul rând, este nevoie de evaluarea statusului fertilităţii de către specialişti în sănătatea reproducerii. Printre investigaţiile indicate se vor număra ecografia transvaginală, dozarea anumitor hormoni şi testarea AMH-ului (indicator al stării rezervei ovariene). Pot fi necesare şi investigaţii mai complexe precum histerosalpingografia sau histeroscopia.

Pentru a exclude o eventuală problemă la partenerul de cuplu, este indicat ca şi acesta să îşi facă măcar o spermogramă.

Dacă au trecut deja 6 luni de când se încearcă obţinerea unei sarcini, este bine să se ia în calcul şi tratamentele pentru infertilitate. În funcţie de problemele evidenţiate de investigaţii, specialistul îi va spune pacientei ce alternative are.

În general există următoarele soluţii:

  • Medicaţia administrată pe cale orală pentru stimularea ovarelor. Când nu există alte probleme de fertilitate decât vârsta înaintată, medicamente precum clomifen citrat sau letrozole pot ajuta. Acestea stimulează ovarele să producă mai multe ovocite în cursul unei luni şi cresc şansele instalării unei sarcini.
  • Medicaţia injectabilă are acelaşi efect de stimulare a ovarelor însă mult mai puternic. De obicei, acest tip de medicaţie este utilizat la pacientele care optează pentru inseminare uterină artificială sau fertilizare in vitro.
  • Fertilizarea in vitro cu ovocitele pacientei. Este o procedură complexă de reproducere asistată care constă în stimulare ovariană cu monitorizare, prelevare de ovocite, fecundarea acestora în laborator şi transferul de embrioni în uterul pacientei.
  • Fertilizarea in vitro cu ovocite de la donatoare. Este o alternativă care creşte semnificativ şansele de reuşită, deoarece, la vârsta de 40 de ani, principala problemă o reprezintă calitatea ovocitelor. Aceasta se traduce prin risc mare de anomalii cromozomiale ale fătului şi de oprire a sarcinii din evoluţie. Pacienta nu mai este supusă în acest caz stimulării ovariene, ci doar unui tratament de pregătire a endometrului (mucoasei uterine) pentru a favoriza implantarea embrionilor.
  • Embrioadopţia. Este o procedură indicată atunci când ambii parteneri ai cuplului au probleme severe de fertilitate. Embrionii sunt formaţi din ovocite donate şi spermatozoizi de la donator. Şi în acest caz, pacienta urmează un tratament în vederea pregătirii endometrului.
  • Apelarea la o mamă surogat. Este o procedură extremă, la care se recurge atunci când, din diverse cauze medicale, femeia nu mai poate purta ea însăşi o sarcină. Embrionii formaţi din ovocitele sale şi sperma partenerului sunt transferaţi altei femei care doreşte să poarte sarcina.
    Deși în țara vecină Ucraina această procedură este permisă, mamele surogat au fost interzise prin lege în Republica Moldova pe 15 iunie 2012. Un an mai târziu au fost operate amendamente la Codul Penal, în art. 165 „Trafic de ființe umane”. Totuși, legea cu privire la sănătatea reproductivă, permite utilizarea tehnicilor de reproducere asistată, cum ar fi „donație de spermă, ovule și embrioni”. Este necesar ca cuplul să găsească o femeie, care în mod obligatoriu trebuie să fie necăsătorită, care să le poarte copilul.