Ce simt bebelușii în timpul nașterii? Nouă lucruri surprinzătoare

La o naștere, cam toată lumea o ține în prim plan pe mamă: cum are loc travaliul, cum să monitorizeze contracțiile, prin ce emoții trece, cum îi putem alina suferința și multe altele. Cu toate acestea, rămâne însă în umbra personajul principal - bebelușul. El trebuie să se descurce singur, să treacă prin canalul nașterii sau să fie năuc scos din burtica mamei într-o lumină supărătoare și într-o sală cu niște voci străine... Și asta dupa ce a stat 40 de săptămâni în cel mai comfortabil loc posibil, în burtica mamei.

Cu noile tehnologii disponibile, în zilele noastre există o mai bună înțelegere a experienței bebelușilor în timpul nașterii, însă mai rămân câteva întrebări la care trebuie să avem un răspuns. Dar, între timp, au fost demonstrate științific câteva lucruri despre ceea ce simte bebelușul în timpul nașterii...

Bebelușul știe și simte când încep contracțiile

Bebelușul observă cu siguranță când mama are o contracție. În timpul unei contracții, sângele și oxigenul care ajung la copil scad ușor. Din fericire, asta nu este o problemă pentru copil. Sistemul bebelușului va răspunde prin bătăi mai rapide ale inimii după o contracție. Acest lucru ajută la reumplerea sângelui și oxigenului de care are nevoie copilul.

De multe ori, ritmul cardiac al bebelușului este monitorizat continuu pe parcursul travaliului. Deși corpul copilului observă că are loc o schimbare în timpul contracțiilor, copilul nu simte durerea contracției așa cum o simte mama, deoarece este protejat de lichidul amniotic și placentă.

Fața bebelușului este înghesuită în canalul nașterii

Când începe travaliul, capul bebelușului este împins din ce în ce mai departe în canalul nașterii. În timp ce bebelușul va încerca totuși să ajute procesul de-a lungul travaliului, acesta nu va putea să se miște liber.

Capul va fi ferm apăsat în canalul de naștere. Bebelușul se va întoarce în continuare într-un fel sau altul, pentru a putea trece. Sună înfricoșător, nu? Ei bine, copilul trebuie să treacă prin asta. Singura grație salvatoare este aceea că bebelușul continuă să-și primească oxigenul prin cordonul ombilical, până după naștere.

Bebelușul poate suferi în timpul travaliului

Bebelușii pot suferi în timpul travaliului, da. Acest lucru este diferit de stresul emoțional. Când un bebeluș este în suferință, de obicei, există o frecvență cardiacă slabă sau lipsa de oxigen. În loc să simtă durere sau anxietate extremă, copilul s-ar simți probabil slăbit sau adormit.

Mai ales la nașterile cu risc ridicat, induse sau care includ o epidurală, medicii acordă o atenție specială ritmului cardiac al bebelușului. Aceste nașteri tind să fie mai riscante, iar ritmul cardiac al bebelușului oferă o bună indicație despre cât de bine se descurcă bebelușul în timpul travaliului. 

Bebelușul poate vedea și auzi

Este bine stabilit că un bebeluș are unele abilități auditive înainte de a intra pe lume. De fapt, medicii spun că auzul vocei mamei sale în nouă luni în pântec permite unui bebeluș să o recunoască după naștere - o parte integrantă a legăturii părinte-copil.

Pe de altă parte, vederea unui bebeluș înainte de naștere, prin contrast, este mai greu de măsurat. Dar, după ce s-a născut, spun cercetătorii, vederea copilului este încețoșată la început, iar capacitatea de a se concentra nu este de prim rang. Cu toate acestea, atunci când este ținut la aproximativ 8-15 cm de fața mamei, el are capacitatea de a detecta trăsăturile faciale ale mamei sale.

Glanda tiroidă a bebelușului este crescută

Cum se adaptează un bebeluș care provine dintr-un mediu de 37C într-o cameră de naștere unde sunt doar 21C? Tiroida joacă un rol important aici. Oamenii de știință spun că, la naștere, nivelul tiroidei unui bebeluș este ridicat. Această creștere este cauzată atât de expunerea la frig, cât și de creșterea adrenalinei.

Nivelurile ridicate ale tiroidei produc căldură dintr-un tip de grăsime numit grăsime „maro”, care este esențial pentru a ajuta un nou-născut să-și regleze temperatura în afara pântecului.

Bebelușul poate dormi în timpul travaliului

Deși mama nu va putea închide un ochi în timpul travaliului activ, bebe de obicei nu are nicio problemă.
Micuții au tendința de a dormi când și când în timpul travaliului, așa cum ar face în mod normal. Odată ce bebelușul s-a născut, devine evident că doarme cea mai mare parte a zilei și a nopții (dar nu pentru perioade foarte lungi).

Nou-născuții vor adormi imediat dacă devin prea stimulați. Creierul lor are atât de multe informații de procesat, stocat și organizat despre noua lume, încât poate deveni ușor copleșitor.

Plămânii bebelușului sunt "presați" în timp ce se pregătesc pentru prima respirație

Pe măsură ce un bebeluș împinge și se strecoară prin canalul de naștere, plămânii îi sunt strânși. Acest proces permite ca tot lichidul din plămâni să fie eliminat, astfel încât copilul să fie gata să respire.

Bebelușii care sunt născuți prin cezariană nu experimentează această "presare" esențială. Astfel că au plămânii umezi, ceea ce le poate face respirația mai grea și mai rapidă până la absorbirea lichidului.

Bebelușul se poate simți tras/smuls în timpul unei cezariene

La fel cum bebelușul se simte înghesuit în timpul unei nașteri vaginale, bebelușii se pot simți ca smulși atunci când sunt scoși din pântece. Procedurile de cezariană se întâmplă rapid, iar copilul probabil nu va avea nicio indicație de ce se întâmplă până când medicul nu își va pune mâinile pe el.

Copilul se poate simți manevrat și tras din pântece. Cu toate acestea, în curând, va fi în brațele iubitoare ale mamei sale.

Copilul simte adesea emoțiile mamei

În pântece cât și în afara lui, bebelușii sunt foarte atenți la emoțiile mamei lor. În timp ce este încă în pântece, copilul se află într-o mare de hormoni ai mamei. De asemenea, bebelușul poate auzi inima mamei mereu. Dacă mama se simte stresată în timpul travaliului, aceasta va modifica hormonii din jurul copilului. Din fericire, această schimbare va fi de scurtă durată și nu va avea efecte pe termen lung asupra bebelușului.

Atunci când mama simte stres constant sau extrem pe parcursul sarcinii, acest lucru poate avea efecte de durată asupra copilului. Cercetările au arătat că mamele care se confruntă cu stres ridicat în timpul sarcinii au adesea copii care se luptă mai târziu cu depresia și iritabilitatea în viață.