5 mituri despre timpul când trebuie să mergem la maternitate

Cu cât mai mult se apropie data presupusă a nașterii, cu atât mai des viitoarea mamă se întreabă când este timpul să meargă la maternitate. Și acest lucru este corect, pentru că o întârziere a spitalizării pentru naștere poate conduce la probleme serioase pentru sănătatea mamei și a micuțului. Din fericire, există un răspuns la întrebarea când este timpul să mergem la maternitate. Dar pentru început verificați dacă nu ați devenit o victimă a unuia dintre multele mituri la această temă.

Mitul nr.1. Trebuie să mergem la maternitate când coboară burtica

Modificarea formei burticii în ajunul nașterii este legată de „poziția de start” ocupată de micuț înainte de începerea procesului. Fătul se strânge cu capul de oasele bazinului mic, trăgând uterul în jos. Ca rezultat, burta se lasă, coboară în jos, amintind, după formă, o pară. Viitoarea mamă poate observa nu doar modificarea formei exterioare a burticii, ci și schimbări ale stării generale. De exemplu, scaune și urinări mai frecvente (capul micuțului apasă mai tare pe intestin și vezica urinară) și dispariția problemelor de respirație (uterul coborât nu mai apasă pe diafragmă, facilitând respirația).

Burta coborâtă vorbește despre pregătirea de naștere, dar nu înseamnă că este timpul să mergeți la maternitate. În primul rând, de la momentul modificării formei abdomenului și până la începutul nașterii pot trece, în normă… aproximativ două săptămâni! În al doilea rând, coborârea burticii nu este atributul obligatoriu al începutului nașterii: uneori aceasta pur și simplu nu se întâmplă. Coborârea burții înainte de naștere depinde de forma bazinului viitoarei mămici, precum și de cantitatea de apă, forma și prezentarea fătului (cu capul sau fundulețul în jos).

Mitul nr. 2. Până nu se rup apele, nu e cazul să mergem la maternitate

Această părere este greșită și destul de periculoasă: dacă ne conducem de ea, putem întârzia la maternitate și pune în pericol viața micuțului. Desigur, dacă apele s-au rupt, viitoarea mamă trebuie să meargă imediat la clinică. Însă în majoritatea cazurilor la maternitate trebuie mers cu mult înainte! Și aceasta pentru că nașterea nu începe neapărat cu ruperea apelor. În funcție de cantitatea de lichid amniotic, poziția fătului în uter, dimensiunile micuțului și termenul de sarcină, membranele sacului amniotic se rup la începutul, la mijlocul sau chiar la sfârșitul procesului. În unele cazuri această membrană nu se rupe singură, iar copilul se naște în sacul amniotic. Nașterea în sacul amniotic, plin cu lichid, este foarte periculoasă pentru nou-născut: acesta ar trebui să inspire aer, și nu apă. 

Deși multe femei consideră ruperea apelor drept punctul de începere a nașterii, acest fenomen, însoțit sau nu contracții, nu reprezintă o normă. De fapt, sacul amniotic întreg, plin cu lichid, trebuie să participe la procesul de naștere: în timpul primelor contracții, când deschiderea uterului este foarte mică, acesta se încordează și apasă pe colul uterin, forțându-l să se deschidă.

Este absolut incorect să rămâneți acasă după începutul contracțiilor regulate, așteptând ruperea apelor. În mod ideal, sacul trebuie să rămână întreg până la mijlocul (!) primei faze a nașterii: până la deschiderea colului uterin la 4-5 cm.

Dacă la această etapă apele nu s-au rupt, contracțiile continuă să se intensifice, iar nașterea decurge fără complicații, sacul amniotic nu este rupt până la sfârșitul primei faze a nașterii – deschiderea completă a colului uterin. Uneori, la mijlocul procesului, din cauza sacului amniotic întreg, contracțiile încep să scadă treptat. În acest caz, pentru normalizarea activității de naștere, medicul rupe membrana.

Mitul nr. 3. Semnalul pentru plecarea la maternitate este dat de eliminarea dopului gelatinos

Dopul reprezintă o masă gelatinoasă sub formă de cocoloașe sau mucoasă de culoare gălbuie, roz sau maro. Aceste eliminări vaginale, numite corect mucus  cervical, nu apar neapărat la începutul travaliului. Ca și coborârea burții, pierderea dopului este o semn prevestitor al nașterii – apariția unor schimbări în organismul femeii gravidei cu puțin timp înaintea nașterii micuțului.

În timpul sarcinii, dopul care închide canalul colului uterin protejează fătul împotriva acțiunii nefavorabile a florei bacteriene a vaginului. Înainte de naștere colul uterin se înmoaie și începe să se deschidă. Dopul gelatinos poate fi eliminat (sau poate rămâne în canalul cervical și ieși în timpul travaliului). Uneori dopul se poate elimina treptat, în 2-3 zile. După pierderea dopului, nașterea poate avea loc în 7-10 zile. Dar sunt cazuri când dopul nu se elimină! Apariția unor eliminări gelatinoase din vagin la sfârșitul sarcinii (ca și lipsa acestora) se consideră normă și nu necesită o vizită la maternitate.

Mitul nr. 4. Trebuie să mergem la maternitate când încep contracțiile

Deși această afirmație este corectă, nici ea nu este întotdeauna adevărată! În decursul sarcinii, uterul femeii se contractă periodic – așa-numitele contracții Braxton-Hicks. La începutul sarcinii aceste contracții sunt destul de rare – 1-2 pe săptămână și sunt absolut nedureroase. Ele sunt asemănătoare cu o încordare ușoară în zona uterului. Pe măsura creșterii termenului de sarcină, contracțiile pot apărea mai des – de câteva ori pe zi sub formă de contracții scurte, unice ale abdomenului, care pot apărea la orice oră a zilei. Aceste contracții se întâlnesc absolut la toate gravidele. Însă nu toate le simt. Nu este nevoie să mergem la maternitate în cazul unor astfel de contracții.

Cu aproximativ 2 săptămâni înainte de termenul presupus al nașterii, la viitoarele mămici pot apărea contracții false. După intensitate și senzații acestea sunt foarte asemănătoare cu contracțiile reale, cu care începe nașterea. Vorbim despre niște contracții repetate periodic, însoțite uneori de o senzație de întindere în partea de jos a abdomenului și în zona lombară. Spre deosebire de cele reale, de naștere, contracțiile false nu duc la deschiderea colului uterin și încetează în scurt timp.

Contracțiile false pot apărea zilnic în cursul săptămânii dinaintea nașterii sau o dată ori de două ori în ajunul nașterii, sau pot să nu apară deloc. Prezența contracțiilor false, la fel ca lipsa acestora se consideră normă și nu necesită o vizită la medicul obstetrician. 

Mitul nr. 5. Cel mai bine este să ne internăm la maternitate din timp

Internarea din timp este necesară doar în cazuri speciale sau, cum spun medicii, în cazul prezenței unor „indicații”:

• Pregătirea pentru operația planificată de cezariană. Pentru a reduce riscul unor complicații în timpul operației, gravida trebuie supusă din timp unui examen și investigațiilor medicale. În acest caz internarea se efectuează în prealabil, cel târziu la săptămâna a 38-a de sarcină. Femeia este internată în secția patologii ale gravidelor și se întocmește planul examenului preoperator.
• Depistarea unor complicații ale sarcinii în ajunul nașterii. O internare prealabilă la maternitate va permite efectuarea unui examen complet și soluționarea problemelor de sănătate, precum și monitorizarea fătului în procesul de tratament. Internarea preventivă este necesară în caz de gestoză (toxicoză târzie, care se manifestă prin creșterea tensiunii arteriale, edeme și apariția proteinelor în urină), dereglări ale circulației sângelui în placentă, oprirea dezvoltării, riscul de dezlipire prematură a placentei.
• Acutizarea bolilor cronice generale, pentru că orice probleme de sănătate a viitoarei mămici poate influența asupra stării fătului și pregătirii de naștere.
• Dacă femeia a fost supusă anterior unei intervenții chirurgicale pe uter, ea este spitalizată cel târziu la săptămâna a 38-a de graviditate: la acest termen este necesar un control permanent al stării cicatricii postoperatorii.
• În caz de tendință de sarcină cu termen depășit. În cazul lipsei semnelor de naștere la termene de peste 40 de săptămâni, gravidei i se recomandă spitalizarea. În maternitate gravida este examinată în scopul excluderii stării de sarcină trecută de termen (situație în care organismul viitoarei mămici nu mai poate să asigure necesitățile vitale ale copilului și starea lui se înrăutățește), monitorizării nivelului circulației placentare și a stării fătului. În caz de necesitate, femeii i se aplică manevre medicale de pregătire a nașterii.

În celelalte cazuri spitalizarea prealabilă nu este necesară. Dimpotrivă, deseori această măsură de precauție excesivă se poate dovedi nocivă. Fiind spitalizată în secția de patologii ale gravidelor, viitoarea mămică este limitată în activitatea fizică, ceea ce influențează negativ asupra circulației sangvine. Deseori la maternitate gravidele dorm rău: din cauza vecinelor de salon, a zgomotului din secțiile de nou-născuți și de naștere, a procedurilor matinale (analize, măsurarea temperaturii). Dar cel mai dăunător aspect al internării prealabile în maternitate sunt povestirile „de groază” despre naștere, pe care și le povestesc viitoarele mămici din lipsă de ocupație. Hipodinamia, insomnia și poveștile de groază sporesc frica înainte de naștere, influențează negativ asupra pregătirii psihologice și fiziologice pentru naștere. 

Când este timpul să mergem la maternitate?

✔ La apariția contracțiilor regulate. Se consideră regulate contracțiile identice după intensitate și durată, care se repetă la intervale de cel mult 10 minute. Pe măsura trecerii timpului, contracțiile se intensifică și devin mai lungi, iar timpul dintre ele se reduce.

✔ La ruperea apelor, indiferent de prezența sau absența contracțiilor. Lichidul amniotic poate picura sau curge în șuvoi puternic. Ruperea apelor nu este însoțită de alte simptome sau senzații suplimentare (nu veți simți nevoia de a merge la baie, nu veți avea dureri). Lichidul amniotic în normă este transparent, cald, nu are miros specific, adică arată întocmai ca apa.

✔ La apariția sângerărilor vaginale, indiferent de prezența contracțiilor. Este vorba despre sânge de culoare roșie-aprins (ca în cazul unei tăieturi), indiferent de cantitatea acestuia. Eliminările sangvine din căile genitale ale femeii gravide pot fi un semnal de alarmă (de exemplu al dezlipirii premature a placentei) sau normale (mucus cu puțin sânge din colul uterin care începe să se deschidă). Un răspuns exact poate fi dat doar după un examen medical la maternitate.

✔ În caz de dureri puternice de cap, grețuri, vomă, dereglări de vedere (puncte negre în fața ochilor, dublarea obiectelor). Simptomele enumerate indică asupra unei creșteri substanțiale a tensiunii arteriale, periculoase atât pentru mamă, cât și pentru copil.

✔ La apariția unor dureri puternice în abdomen, nelegate de contracții. Acest simptom poate indica asupra dezvoltării unor complicații ale nașterii sau poate fi datorat sensibilității individuale a femeii. Pentru un diagnostic corect este nevoie de o consultație medicală urgentă în condiții de staționar.

Sursa