Mărturiile unei mame: ”Când medicii mi-au zis să avortez, am simțit primele mișcări ale bebelușului”

Orice femeie însărcinată își dorește, înainte de toate, să nască cu bine și bebelușul să fie sănătos. Totuși, există cazuri când lucrurile iau o altă turnură, iar medicii sunt nevoiți să îi comunice femeii că bebelușul sau nu are nicio șansă să se nască viu. Este și cazul unei femei din Statele Unite ale Americii care a trecut printr-un adevărat coșmar în momentul în care a aflat că bebelușul ei nenăscut este mai mic decât ar trebui din cauza că nu crește la o rată normală în interiorul uterului. Medicii i-au recomandat avortul, dar femeia nu a vrut să audă.

Angela Bakker, o mămică din San Francisco, SUA, a aflat, când avea doar 22 de săptămâni de sarcină, că bebelușul ei nu se dezvoltă corespunzător și că suferă de restricție de creștere intrauterină. Cel puțin 60% din 4 milioane de decese neonatale la nivel mondial sunt asociate cu o greutate mică la naștere determinată de restricția de creștere intrauterină, naștere prematură și anormalități cromozomiale.

Medicii erau de părere că bebelușul nu avea nicio șansă să se nască viu, așa că i-au propus femeii să întrerupă sarcina. Însă aceasta nici nu a vrut să audă, așa că a cerut o a doua părere.

„Au estimat că avea 350 de grame și au spus că trebuie să ai aproximativ 500 de grame pentru a supraviețui la naștere”, a mărturisit mama bebelușului, care avea și un început de preeclampsie. Ea povestește că în momentul în care medicii au i-au propus să facă avort, a simțit pentru prima oară mișcările bebelușului. Așa că a decis să ducă sarcina până la capăt, cu orice risc.

Între timp, preeclampsia Angelei s-a agravat, iar bătăile inimii bebelușului deveniseră neregulate. A fost transportată de urgență la spital, iar bebelușul - Naomi Joy Bakker - a venit pe lume prin cezariană la 25 de săptămâni de gestație.

Ochii lui Naomi erau încă lipiți și cântărea mai puțin de 364 de grame, dar era în viață. A fost dusă de urgență la terapie intensivă, iar părinții ei erau copleșiți de tot ceea ce se întâmplase. Medicii spuneau, la vremea respectivă, că șansele că Naomi să fie un „copil normal” erau sub 1%, precizând că va suferi de surzenie, orbire și hemoragii cerebrale. Primele 24 de ore au fost cea mai mare provocare pentru cea mică.

„Unul dintre doctori, care este ateu, a spus: Nu cred în Dumnezeu. Dar continuați să vă rugați... Continuați să vă rugați pentru că funcționează”, și-a amintit Angela, care și-a ținut fiica în brațe pentru prima dată la 9 zile după ce a născut.

În timpul celor 142 de zile petrecute la terapie intensivă neonatală, micuța a îndurat două reparații intestinale, o operație de hernie, la plămâni și o afecțiune pulmonară cronică. Câștigând porecla de „Micuța luptătoare”, Naomi a trecut peste aceste obstacole și a fost externată chiar la timp pentru Ziua Recunoștinței. Angela, mama micuței, își amintește că aceea a fost cea mai frumoasă zi din viața ei.

Acum, la aproape 6 ani, Naomi nu numai că este în viață, dar se dezvoltă ca orice alt copil de vârsta ei! Micuța luptătoare a reușit să ia în greutate și să renunțe la tuburile de oxigen în jurul vârstei de 7 luni. De atunci, lucrurile au început să se aranjeze încet-încet. Familia a sărbătorit primele experiențe ale lui Naomi: fascinația ei față de viață - plante și animale - și primii ei pași mici, pe care i-a făcut chiar în timpul Marșului pentru viață de la Washington.