Cum să obișnuim soțul să ne ajute la treburile casnice

În multe familii moderne nu se mai practică delimitarea „treburilor casnice”. Astăzi femeile muncesc și fac bani, se ocupă de educația și îngrijirea copiilor, au grijă de casă, în timp ce bărbații, după ce vin de la serviciu, se uită la televizor, se joacă pe calculator, beau bere cu prietenii și merg la meciuri de fotbal. După o perioadă, multe soții obosesc și devin irascibile, în special dacă treburile casnice se transformă în „schimbul doi” după o zi grea la serviciu.

Pentru a schimba această situație nedreaptă și a evita o criză în căsnicie, trebuie să întocmiți un plan de acțiune, care nu doar îl va motiva pe soț să vă ajute în casă, ci și va contribui la formarea unei stări de echilibru și înțelegere în familie. Așadar, cum obișnuim bărbații să ajute la treburile casnice?

Plan de acțiuni pentru divizarea obligațiilor casnice:

1. Întocmiți o listă a tuturor treburilor casnice pe care le faceți zilnic. Determinați ce trebuie să faceți în timpul săptămânii. La stabilirea sarcinilor obligatorii ar fi bine să îl implicați și pe soț, pentru ca el să înțeleagă ce înseamnă lucrul casnic și câte eforturi vă costă acesta.

Treburile casnice tipice includ:

* curățenia în toate camerele;

* spălatul, călcatul și strânsul rufelor;

* mersul la magazinele alimentare și de alt tip;

* pregătirea hranei, spălatul vaselor;

* plata facturilor;

* activitățile de grădină, vilă;

* frecventarea activităților extrașcolare ale copiilor, mersul la medic cu copiii etc.;

* îngrijirea animalelor de casă, inclusiv mersul la veterinar, curățenia etc.

2. Divizați aceste sarcini în ușoare, medii și dificile. Evaluați fiecare sarcină din punctul de vedere al dificultății, timpului alocat și frecvenței. De exemplu, spălatul podelelor poate fi considerată de complexitate medie, în schimb dusul copilului la grădiniță, pregătirea hranei și spălatul vaselor – de complexitate sporită. La întocmirea acestei liste examinați metodele care ar putea ușura realizarea sarcinilor casnice. De exemplu, puteți cumpăra un aspirator nou sau produse de curățat mai eficiente.

3. Cereți ajutor. Dacă nu spuneți, soțul ar putea nici să nu știe că aveți nevoie de ajutor. Găsiți timp pentru a discuta treburile casnice cu soțul. Dar nu încercați să împărțiți sarcinile imediat după o ceartă, ci în liniște, ținând cont de posibilitățile și programul zilei fiecărui membru al familiei. Începeți prin a spune cât de mult apreciați ceea ce face soțul în casă. Enumerați sarcinile pe care le are deja, vorbiți-i despre cât de important este să se implice mai mult. Nu vă plângeți, pur și simplu spuneți-i că ajutorul lui vă va permite să aveți mai multe forțe, timp și energie pentru familie.

4. Examinați problema unei abordări de echipă a obligațiilor casnice. Găsiți timp o dată pe săptămână când vă puteți ocupa împreună, de exemplu, de curățenie, iar apoi relaxați-vă în doi. Acest lucru poate fi făcut sâmbătă dimineața, dacă nu aveți alte obligații, iar restul weekendului rămâne liber. Este mult mai ușor, mai plăcut și mai vesel să munciți împreună. De exemplu, dumneavoastră gătiți, iar soțul spală vasele. El bate covoarele, copilul șterge praful și își strânge jucăriile, iar dumneavoastră spălați pe jos și dați cu aspiratorul.

5. Dacă v-ați pus scopul să îl obișnuiți pe soț să vă ajute cu treburile casnice, fiți flexibilă și răbdătoare. Este nevoie de timp pentru a schimba obiceiurile vechi, în special atunci când doar o singură persoană depunea eforturi pentru a menține curățenia în casă. Dacă soțul uită să facă ceva, amintiți-i cu calm de această obligație.

6. Implicați copiii în executarea treburilor casnice. Copiii trebuie să fie obișnuiți din fragedă copilărie cu lucrul în casă, de aceea rugați-i să șteargă oglinzile, să își facă patul, să își strângă jucăriile.

7. Dacă și dumneavoastră, și soțul munciți mult, gândiți-vă dacă aveți posibilități financiare să vă adresați unui firme specializate, care oferă servicii de curățenie.

8. Dacă soțul refuză să vă ajute cu treburile casnice, nu vrea să facă compromisuri, rugați-l cel puțin să facă cumpărăturile și să ducă/aducă copiii de la grădiniță sau școală.

Sursa