Cum să disciplinăm copilul fără conflicte. Iată 5 reguli

Dacă unui copil, în mod constant i se spune: „ Nu se poate…” și „ Nici aici nu se poate”etc,  în curând acesta va deveni o ființă speriată cu voință paralizată. Dacă, însă îi va fi permis absolut totul, atunci acesta va deveni un despot.

Prin urmare, în cursul de disciplinare, optați pentru o cale de mijloc între a fi înțelegător și a fi sever.

Regula 1

În viața fiecărui copil trebuie să existe reguli. Aceaste reguli trebuiesc introduse între 1 și 3 ani, în procesul de comunicare cu micuțul, mai ales dacă părinții nu vor să creeze situații de conflict cu copii lor și în vocabularul lor nu este loc de „nu”.

Tot mai des aud de la părinți fraza: „îmi educ copilul după sistemul japonez, care nu prevede nicio limitare a copilul până la trei ani. De la trei ani, vom începe să-i impunem niște reguli”.

Aș vrea să văd cel puțin un astfel de copil, căruia până la trei ani i-a fost permis să facă ce vrea, iar de la trei ani a început să îndeplinească fără să se plângă toate cerințele părinților. Dar cel mai important, să facă toate acestea doar pentru simplu motiv, că ieri a devenit deja mare.

Regula 2

Câteva cuvinte despre flexibilitate. Din când în când, revizuiți limitele impuse. Poate copilul le-a depășit deja? În cele din urmă, există circumstanțe speciale. De exemplu, copilul știe că trebuie să doarmă în patul lui, dar dacă a avut un vis urât, și e speriat, îl puteți lua în pat până când se calmează.

Regula 3

Limitările părinților nu trebuie să intre în conflict cu nevoile esențiale ale copilului. De multe ori părinții pedepsesc activitatea „excesivă” a copiilor de a sări, a face zgomot, a se urca în copaci, de a călca prin bălți, de a se murdări, de a arunca cu pietre, de a vopsi pereții etc.

Dar aceste activități sunt foarte importante pentru nevoia de dezvoltarea a copiilor, pentru nevoia de mișcare și de cunoaștere. A interzice astfel de acțiuni e ca și cum ai încerca să scoți apa dintr-un râu adânc cu ajutorul unei căni.

Așadar nu vă grăbiți să spuneți „Nu!”. Mai bine aranjați pentru el o atmosferă adecvată și lăsați-l să se manifeste liber.

Regula 4

Regulile (restricțiile, cerințele și interdicțiile) ar trebui să fie convenite între adulți. Vă este cunoscută situația când mama spune una, tata alta iar bunica cu totul altceva?

Într-o astfel de situație este imposibil să înveți copilul să respecte unele reguli, să-l faci disciplinat. El doar se obisnuiește să întoarcă situația în favoarea sa. Apropo, relația dintre adulți de asemenea are de suferit din această cauză.

Regula 5

Tonul cerințelor sau interdicțiilor trebuie să fie prietenos și explicativ și nu autoritar. Sunteți dispuși să vă subordonați și să îndepliniți ordinele altcuiva? Mă îndoiesc că cineva va răspunde „Da!”

În acest caz, probabil nu ar trebui să fiți surprinși de faptul că copiilor nu le place să facă ceea ce li se ordonă pe un ton arogant sau amenințător.

Vreau să vă asigur că, respectând aceste reguli cazurile de neascultare din partea copilului se vor reduce.