Creștinii ortodocși de rit vechi sărbătoresc azi Scoaterea Sfintei Cruci

Înălțarea Sfintei Cruci este cea mai veche și cea mai importantă dintre sărbătorile creștine închinate cinstirii Crucii lui Iisus. Atât în calendarul bizantin (ortodox și greco-catolic), cât și în cel latin, această sărbătoare se ține pe data de 14/27 septembrie. Sărbătorirea descoperirii Sfintei Cruci este atestată la Ierusalim încă din secolul al IV-lea. Înălțarea Sfintei Cruci a început să se sărbătorească abia câteva secole mai târziu la Constantinopol în 14/27 septembrie, când a fost rememorat, de asemenea, evenimentul readucerii la Ierusalim a Sfintei Cruci după ce fusese capturată de perși.

Prin această sărbătoare creștinii comemorează două evenimente deosebite din istoria lemnului crucii:

aflarea crucii (de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare) pe care a fost răstignit Isus și înălțarea ei solemnă, în văzul tuturor, de episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie 326;

readucerea lemnului crucii de la perși, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius I,  care a depus-o în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim,  după care patriarhul Zaharia de Ierusalim a înălțat-o în văzul tuturor, la 14 septembrie 630.

 Spre deosebire de alte sărbători, Înălțarea Sfintei Cruci este marcată prin post aspru.

Crucea este un simbol al victoriei asupra morții şi păcatului, iar sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci este singura cu post aspru şi rugăciune care apare la data de 14/27 septembrie atât în calendarul bizantin (ortodox și greco-catolic), cât și în cel latin.