Top 10 cele mai periculoase boli ale bebelușilor

Perioada de bebeluș se caracterizează printr-o lipsă de maturizare a diferitelor organe și funcții din organism, astfel încât această etapă de vârstă este predispusă la o serie de afecțiuni și boli. Deoarece bebelușii nu pot comunica prezența unui disconfort, rolul părinților este foarte important în această perioadă. Ei trebuie să monitorizeze cu atenție și să semnaleze orice schimbare apărută la bebelușul lor. Observarea cu atenție și relatarea corectă și completă a lucrurilor constatate de părinți îl vor ajuta pe medicul pediatru în stabilirea unui diagnostic.

Bolile bebelușului se pot manifesta destul de nespecific, cel mai adesea la debut predomină semnele generale. Semnele locale sau specifice sunt mai rare sau apar tardiv în evoluția bolii. Cel mai frecvent semn de alertă în cazul bebelușilor este plânsul. Cu timpul, toți părinții învață care este modul de comunicare al bebelușului și vor putea deosebi plânsul cauzat de foame sau de somn, plânsul care cere atenție sau cel pentru schimbarea scutecului. Apariția unui plâns diferit, neconsolabil, în ciuda tentativelor de liniștire din partea părinților, trebuie să reprezinte un semnal de alarmă.

10 cele mai periculoase boli ale bebelușilor:

Falimentul creșterii definește acea situație în care bebelușul nu ia în greutate într-un ritm adecvat sau are curba ponderală staționară sau descendentă. În formele severe este afectată și creșterea în lungime. Se știe că în primul an de viață, copiii au de-a face cu un ritm de creștere accelerat, ritm pe care nu îl vom mai regăsi în nicio altă etapă de dezvoltare ulterioară.

În această perioadă greutatea se triplează, bebelușul crește cu aproximativ 20-25 cm în lungime, circumferința craniană crește și ea aproximativ 12 cm.

Atenție! Diminuarea apetitului sau chiar refuzul complet al alimentației sunt semne nespecifice care pot însoți o multitudine de situații de boală la bebeluș și reprezintă întotdeauna un semnal de alarmă (dacă nu chiar gravitate). Aceeași semnificație o au și modificările de dispoziție, fie în sensul de agitație, iritabilitate sau, din contră, somnolență, apatie.

Creșterea și dezvoltarea cerebrală sunt foarte importante în primul an de viață, și în relație directă cu o creștere adecvată în greutate și statură. Acestea fiind spuse, este de înțeles de ce falimentul creșterii reprezintă un semnal de alarmă atât pentru părinți, cât și pentru medicul pediatru.

În primul rând, va trebui stabilit dacă bebelușul are un aport adecvat alimentar atât din punct de vedere cantitav, cât și calitativ. Dacă este exclusă ipoteza subalimentației, vor fi căutate alte cauze ale falimentului creșterii: afecțiuni ale tubului digestiv sau ale ficatului, intoleranțe sau alergii alimentare, infecții, boli metabolice, afecțiuni respiratorii, cardiace, ale glandelor endocrine și altele.

Febra reprezintă temperatura corporală mai mare sau egală cu 38 grade Celsius, măsurată intrarectal (mai multă acuratețe) sau la ureche. Au fost cazuri în care bebelușii prezentau temperatură de 37.5 grade, din cauza că se supraîncălzeau foarte ușor, prin înfășurare în haine sau pături prea groase sau printr-o temperatură prea mare a mediului ambiant, situație care se poate rezolva de la sine prin dezvelirea bebelușului sau reglarea temperaturii din încăpere. Temperatura de 38 grade Celsius și în sus, care nu se rezolvă rapid prin dezvelirea micuțului poate trage un semnal de alarmă, putând fi expresia unei infecții.

Atenție! Febra la nou-născut și la un bebeluș mai mic de 6 luni este o urgență și necesită adresare cât mai rapidă la medicul pediatru, iar după această vârstă dacă se observă că febra nu cedează prea ușor la antitermice sau este însoțită de alte semne precum stare generală alterată sau refuzul de alimentație, trebuie să se meargă de urgență la medic.

Cele mai frecvente boli infecțioase cu care se pot confrunta bebelușii sunt infecțiile respiratorii și digestive. Majoritatea infecțiilor respiratorii sunt localizate la nivelul căilor respiratorii superioare (rinofaringita acută), iar virusurile sunt cel mai adesea responsabili de apariția lor. Bebelușul are nasul înfundat, secreții nazale apoase, tușește iritativ și poate avea febră? Este recomandabil ca părinții să facă o programare la medic în această situație. Din cauza vârstei mici și a sistemului imun precar, bebelușii pot face mai ușor complicații prin diseminarea infecției și suprainfectarea cu bacterii la nivelul urechii (otita), vegetațiilor adenoide (adenoidita), laringelui (laringita) sau a plămânilor (pneumonia). Numitorul comun al acestor complicații este starea generală modificată a bebelușului.

Otita se poate identifica doar prin agitație, plâns mai accentuat sau neconsolabil și apetit diminuat. Respirația pe gură, nasul foarte înfundat și prezența secrețiilor nazale colorate în galben-verzui atrag atenția asupra unei eventuale adenoidite.

Bolile laringelui au simptome precum dificultate în respirație, care devine zgomotoasă și plâns răgușit sau chiar dispariția vocii. În această situație și tusea este modificată, având un caracter lătrător.

Pneumonia se manifestă de obicei prin febră și tuse frecventă spastică chinuitoare, respirație dificilă și stare generală alterată a bebelușului.

Bronșiolita este o afecțiune caracteristică bebelușului, cauzată cel mai adesea de virusul inițial respirator, dar și de alte virusuri, ce se manifestă prin tuse spastică, respirație șuierătoare și dificilă cu sau fără febră. Starea generală este de obicei satisfăcătoare, dar formele cu respirație dificilă pot necesita spitalizare.

Scaunele diareice însoțite sau nu de vărsături și febră pot fi expresia enterocolitei acute. Această infecție cu localizare digestivă este frecventă la bebeluși și se transmite cu ușurință de la persoanele care îi manipulează în condiții de igienă inadecvată. Boala poate fi severă la bebeluși deoarece, din cauza greutății mici și a altor particularități de vârstă, aceștia pierd foarte ușor fluidele din corp prin diaree și vărsături și se deshidratează. Medicul pediatru trebuie consultat de urgență într-o astfel de situație, pentru a stabili în ce măsură bebelușul poate fi tratat la domiciliu sau are nevoie de spitalizare pentru a i se administra perfuzie. Alte semne de gravitate sunt prezența de sânge și mucus în scaun sau culoarea galben-verzuie a lichidului de vărsătură.

Constipația. La polul opus, bebelușul poate suferi de constipație, exprimată prin absența scaunului mai mult de 48 de ore. Primul aspect care trebuie verificat este dacă aportul de alimente și mai ales de lichide este suficient. Constipația însoțită de apetit diminuat și curba ponderală nesatisfăcătoare sau chiar stagnare ponderală trebuie investigate de medicul pediatru, la nou-născut această asociere poate fi expresia unei afecțiuni malformative numită megacolon congenital.

Refluxul gastroesofagian. Structura imatură a tubului digestiv la bebeluși predispune la refularea conținutului stomacului în esofag, situație numită reflux gastroesofagian. Astfel, bebelușii pot prezenta regurgitații frecvente uneori după fiecare masă, termen ce definește exteriorizarea fără efort a unei cantități mici de lapte, adesea odată cu eliminarea cu zgomot a aerului înghițit în timpul mesei. Pe de altă parte, boala de reflux gastroesofagian este o situație patologică în care vărsăturile în cantitate mare, „în jet”, cu efort, ce apar atât după mese, cât și între acestea, se însoțesc de stagnare ponderală sau creștere insuficientă în greutate. Vărsăturile repetate la nou-născut reprezintă o urgență, deoarece pot semnala prezența unei obstrucții la nivelul tubului digestiv (stenoză hipertrofică de pilor, stenoză duodenală).

Alergiile alimentare. În primul an de viață, o atenție deosebită trebuie acordată hranei bebelușului, atât în etapa de alimentație exclusiv lactată (fie la sân, fie formulă), cât și ulterior, când se vor introduce alimentele semisolide și solide, proces numit diversificare.

Dintre incidentele care pot apărea pe parcurs, trebuie menționate alergiile alimentare. Acestea se dezvoltă atunci când sistemul imun are o reacție anormală față de una sau mai multe proteine din alimentație. Organismul poate reacționa foarte diferit în aceste situații, alergiile având un spectru foarte larg de semne și simptome: erupții cutanate de tip urticarină, tumefacția feței și a buzelor (angioedem), secreții apoase nazale (rinită) și oculare (conjuctivită) apoase, semne gastrointestinale (diaree, vărsături, dureri abdominale) sau chiar reacție generalizată amenințătoare de viață (șoc anafilactic).

Tot de cauză alergică sunt și un spectru de afecțiuni ce includ colită, proctică și proctocolită induse de proteinele alimentare, în care simptomele se listează la tubul digestiv și sunt reprezentate de vărsături, scaune diareice cu mucus și sânge, falimentul creșterii.

Bebelușii cu teren alergic pot asocia leziuni cutanate ale pielii cu aspect și distribuție tipică (dermatită atopică), precum și episoade repetate de respirație șuierătoare, dificilă și tuse spastică (astm bronșic).