Mulți proaspeți părinți încurajează varianta de co-sleeping, în principal de teama că nu vor mai putea dezvăța copilul de a împărtăși același pat. Adevărul este că un nou studiu demonstrează contrariul: cei mici ar trebui să doarmă cu mamele lor până la vârsta de 3 ani.

De ce ar copiii ar trebui să doarmă cu mamele până la 3 ani?

Dormitul singur în pat îngreunează abilitatea mamei de a crea o legătură cu copilul și poate afecta dezvoltarea creierului. Conform cercetătorilor, aceste aspecte pot conduce la un comportament nociv pe măsură ce copilul crește.

Astfel, conform unui studiu, bebelușii ar trebui să doarmă în patul mamei până când ajung la vârsta de cel puțin 3 ani. Sfatul controversat provine de la un medic pediatru care a descoperit că bebelușii de numai 2 zile care au fost amplasați în pătuțurile lor au dormit mai puțin bine decât cei care au dormit la pieptul mamei. În plus, inimile lor au fost supuse unui nivel mai redus de stres.

Doctor Nils Bergman, din cadrul Universității Cape Town, Africa de Sud, susține că pentru dezvoltare optimă nou-născuții sănătoși trebuie să doarmă pe pieptul mamei în primele săptămâni de viață. Apoi, ar trebui să rămână în patul mamei până când ajung la vârsta de 3 sau chiar 4 ani. Acest doctor a fost și fondatorul mișcării denumite Îngrijirea Maternă Kangaroo și a pus accentul pe beneficiile contactului piele-pe-piele dintre o mamă și nou-născutul său, studiind tiparele de somn. Simpla prezență a părinților în Unitatea de Îngrijire Neonatală este suficientă pentru a îmbunătăți recuperarea copilului, este de părere acesta. 

Cu toate acestea, studiile anterioare au corelat cosleeping-ul cu un risc crescut de moarte subită și iau în considerare faptul că mama se poate rostogoli și poate sufoca copilul, recomandând în general proaspetelor mame să evite această practică. În cadrul unui studiu britanic desfășurat recent, aproape două treimi din decesele inexplicabile ale nou-născuților au apărut când aceștia dormeau în același pat cu părinții. Doctorul Nils Bergman subliniază în acest sens:

„Atunci când bebelușii sunt sufocați și ajung să moară subit, nu se întâmplă din cauză că mama este prezentă. Este vorba de alte aspecte implicate precum vapori toxici, fum de țigară, alcool, perne de dimensiuni mari și jucării periculoase. Educația ar trebui să se concentreze în sensul asigurării faptului că practica de co-sleeping este realizată în siguranță. Încercarea de a o interzice este contraproductivă. Părinții ai căror copii sunt suficient de asertivi încât să insiste asupra acestui drept biologic și apoi nu știu cum să îl practice în siguranță se află în pericol.”

Șaisprezece bebeluși au fost studiați în timp ce au dormit pe pieptul mamei, respectiv într-un pătuț apropiat de patul mamei. În urma monitorizării s-a relevat că inima bebelușului a fost supusă unui nivel de stres de 3 ori mai mare atunci când a dormit singur. Bebelușii care au dormit pe mama lor au trecut printr-un ciclu adecvat de somn neîntrerupt. De asemenea, dormitul într-un pătuț a presupus și o odihnă deranjată, iar creierul bebelușilor a avut șanse mai mici să facă tranziția dintre două tipuri de somn denumit activ și liniștit. Când vine vorba de pătuțul lor, doar 6 din cei 16 copii au beneficiat de somn liniștit, iar calitatea acestuia a fost slabă. Crearea acestei tranziții se consideră a reprezenta cheia către o dezvoltare normală a creierului.

Mai exact, cercetătorii au măsurat variabilitatea ritmului cardiac timp de o oră, atât în timpul contactului piele-pe-piele cu mamele lor, când au fost așezați pe pieptul gol al mamei, cât și când au stat într-un pătuț aproape de patul mamei. Măsurătorile variabilității ritmului cardiac au demonstrat cât de neregulate sunt intervalele dintre bătăile inimii, iar măsurarea nivelului de stres a fost considerată o modalitate eficientă și non-invazivă.

Doctorul Nils Bergman, co-autor al studiului susține că „ce este de dorit pentru nou-născuți este să aibă parte de un ciclu de somn ceea ce înseamnă o distribuție uniformă între somnul activ și somnul liniștit în perioade de aproximativ o oră. În cadrul studiului, ciclurile de somn la bebelușii priviți individual a fost absent, iar la 6 din 16 bebeluși nu s-a observat același somn liniștit când au fost separați de mamă, iar somnul a fost mai scurt și mai superficial. Deși contactul piele-pe-piele poate fi privit drept o inovație modernă, este singurul loc posibil pentru orice nou-născut dintr-o perspectivă evolutivă biologică și maternă, iar separația nou-născutului de mamă trebuie evitată.”

Studiile animale au corelat combinația de stres și lipsa de somn de problemele comportamentale în anii de adolescență. Doctorul Nils Bergman este de părere că schimbările din creier sunt cauzate de hormonii de stres care îngreunează mai târziu în viață crearea unor relații interumane, conducând la probleme precum promiscuitate.

Trustul Național pentru Naștere s-a declarat în favoarea împărțirii patului părintesc cu bebelușul, atâta timp cât părinții nu fumează, nu consumă alcool sau droguri și nu sunt obezi, bolnavi sau excesiv de obosiți. Același trust oferă câteva recomandări pentru un somn în siguranță: asigură-te că bebelușul nu poate cădea din pat, verifică să nu existe lucruri care să îl blocheze în pătuț, cearșafurile și păturile sunt de preferat decât o plapumă deoarece vor păstra pătuțul răcoros, lenjeria de pat nu trebuie să acopere capul copilului, bebelușul trebuie să doarmă pe spate, evită pernele, nu dormi cu bebelușul într-un scaun. 

În final, profesorul George Haycock din cadrul Fundației pentru Studiul Deceselor Infantile a declarat că „poziția noastră ca fundație presupune să recomandăm oamenilor drept cel mai sigur loc pentru un bebeluș este în pătuțul lui amplasat în camera părinților.” Asociața Americană a Pediatrilor susține această opinie, luând în considerare riscul pentru sindrom al morții subite infantile. Această problemă a reprezentat a treia cauză de decese infantile în 2007 (ultimul an pentru care sunt disponibile statistici), implicând mai mult de 2400 de copii.