Colonul iritabil este o tulburare motorie, constând în alterarea motilității intestinale, însoțită de dureri abdominale, în absența unui substrat organic decelabil prin manevrele clinice și investigațiile paraclinice curente. La copil, această stare poate interesa intestinul în întregime. În categoria acestor bolnavi sunt incluși sugarii cu colici și o parte dintre copiii cu abdomen dureros cronic recurent.

Prevalența globală a tulburărilor funcționale intestinale în populația occidentală generală se situează în jurul a 17-23%, cu variații în funcție de țara în care se raportează valorile. Din totalul acestor cazuri, colonului iritabil îi revin 14-18%, restul de 4-8% fiind reprezentat de constipația habituală. Repartiția pe sexe nu evidențiază diferențe între băieți și fete.

Etiopatogenie

Răspunsul particular, funcțional al intestinului la o serie de factori psiho-sociali și la stres poate data încă din primele luni de viață și apare ulterior în orice etapă a copilăriei. Răspunsurile viscerale sunt generate de factori psiho-sociali, cum sunt cei menționați anterior și sunt învățate prin ambientalul social.

La 75-90% dintre copiii cu simptomatologie de tip colon iritabil se depistează trăsături psihologice anormale. În producerea suferinței au mai fost incriminați și factorii familiali, alergici, alimentația săracă în fibre vegetale, unele deficite enzimatice sau modificări hormonale.

În general, etiopatogenia colonului iritabil nu este bine clarificată și se invocă de regulă urmatoarele mecanisme:

  • modificări ale biocenozei intestinale;
  • dieta săracă în lipide, care favorizează hipermotilitatea intestinală;
  • aportul crescut de lipide;
  • amplificarea secreției de apă și electroliți, concomitent cu reducerea resorbției lor, la nivelul colonului.

Manifestări clinice

Debutul bolii poate fi insidios sau brusc. Copiii prezintă simptome clinice polimorfe:

  • durere abdominală;
  • balonare;
  • tulburări diverse ale tranzitului intestinal;
  • pirozis;
  • cefalee de tip migrenoid;
  • dismenoree.

Dezvoltarea somatică a acestor copii este neafectată.

Durerea variază ca intensitate, de la jenă abdominală până la colici serioase. Bolnavul prezintă de obicei locul dureros cu palma sau cu degetul iar acesta este de obicei situat periombilical. Durerea este precipitată de ingestia de alimente și se ameliorează după defecație sau după emisia de gaze. La sugarii mici, masarea abdomenului sau aplicarea de comprese calde local pot avea ca rezultat ameliorarea durerii abdominale.

Tranzitul intestinal se poate menține normal sau poate alterna cu perioade de diaree și/sau constipație. La copil, diareea este mai frecventă matinal, înaintea plecării la școală și/sau post-prandial; este absentă în perioadele de somn. Necesitatea eliminării unui scaun este imperioasă. Scaunul este apos și conține resturi alimentare și mucus, iar emiterea lui ameliorează întotdeauna durerea abdominală.

Deseori senzația de defecare este incompletă. La copilul mic se pot întâlni și alte perturbări ale motilității digestive, generând de pildă reflux gastroesofagian.

Sindromul de colon iritabil fiind o afecțiune cu substrat funcțional, investigațiile paraclinice oferă date în limite fiziologice. Excepție face examenul radiologic, care poate evidenția accelerarea tranzitului intestinal, colonul fiind mai îngustat și cu haustrații inegale, irigografia poate completa aceste date.

Diagnostic pozitiv

Acesta se stabilește pe baza simptomatologiei instalate încă de la vârsta de sugar, cu reapariții ulterioare în toate etapele copilăriei și adolescenței, care nu influențează negativ, în timp starea de nutriție a copilului și care este precipitată de stări de stres și/sau tensiune emoțională.

Criterii de diagnostic

  • distensie abdominală;
  • ameliorarea durerii după defecație;
  • accelerarea tranzitului intestinal odată cu apariția durerii;
  • eliminarea de mucus prin scaun;
  • senzația de defecare incompletă.

Diagnostic diferențial

  • Giardia intestinalis;
  • hipersensibilitatea la proteinele laptelui de vaci;
  • suferințe biliare;
  • boala Addison;
  • hipertiroidism;
  • diaree osmotică;
  • diaree secretorie;
  • diaree exsudativă.

Tratament

  • igieno-dietetic: respectarea strictă a normelor de igienă personală, consumarea de alimente bogate în fibre vegetale (mere, pere, castraveți cruzi]. Se evită alimentele care balonează [nuci, varză, fasole, mazăre, băuturi carbo-gazoase);
  • medicamentos: sedative ușoare, antispastice;
  • psihoterapie: este deosebit de importantă la copilul cu colon iritabil. Atât părinții, cât și copiii trebuie instruiți în legătură cu boala, subliniindu-se benignitatea acesteia și lipsa oricărui răsunet asupra stării generale și de nutriție a organismului.

Evoluție

  • este bună;
  • pot apărea, însă recidive, chiar după perioade lungi asimptomatice;
  • odată cu trecerea timpului, condiția bolnavului de obicei se ameliorează.
Sursa
be-healthy.ro
intestin iritabil la copii
diareea la copii
tulburări intestinale
constipaţia la copii