Rătăciți printre gadgeturi: copiii dependenți de ecranul telefonului

Pe măsură ce noile tehnologii au avansat și informațiile au devenit mult mai ușor de accesat prin intermediul internetului, s-a dezvoltat o nouă formă de dependență, cea de telefonul mobil, care este foarte răspândită nu doar în rândul maturilor, ci în mod special, al copiilor. Datele statistice oferite de Magenta Consulting în 2018 cu privire la ,,Dependența copiilor de tehnologiile informaționale”, indică faptul că părinții sunt mai indulgenți atunci când este vorba de stabilirea anumitor restricții în utilizarea telefoanelor mobile de către copiii lor. 

Astfel, 84% dintre ei au spus că își lasă copiii să se joace la telefon, atât timp cât își doresc cei mici. Studiile au demonstrat că utilizarea în exces a telefonului mobil îi poate afecta pe copii prin tulburări de somn, întârziere în dezvoltare, obezitate, agresivitate, dar și mai grav, prin crearea dependenței pe termen lung. Cum se manifestă această formă de dependență la copii și ce impact are asupra abilității de socializare, dar și cum pot părinții preveni apariția dependenței față de telefon, explică Alexandra Matușevschi, psiholog și pedagog la Centrul Educațional „Curcubeul Familiei” din Chișinău.

Încă de la o vârstă fragedă, în jur de 1-2 ani, copiii încep să fie interesaţi de telefon, prin care accesează numeroase filmulețe video, desene animate, jocuri. În ce condiții apare dependența față de acest dispozitiv în rândul micilor utilizatori?

Dependența de gadgeturi, adică de telefoane mobile, tablete, calculatoare se numește nomofobie și tinde să afecteze din ce în ce mai mult, nu doar maturii, dar în mod special copiii. Cu siguranță, cel puțin odată, ați fost martorii cum un copil de 2 anișori cu ușurință accesează YouTube, unde găsește diverse filmulețe video, desene animate,cântecele. Părinții se bucură că copiii lor sunt atât de descurcăreți la această vârstă fragedă, dar dacă vorbim din aspectul psihologic nu avem prea multe motive de bucurie, pentru că această activitatea creează dependență pe termen lung. Timpul liber, pe care îl au îndestulat reprezintă un bun prilej de „a se împrieteni” cu telefonul, de a-l cunoaște mai bine și de a-l exploata la maxim, dar această relație de prietenie creează dependență, în așa fel, încât copilul se plictisește sau chiar se stresează dacă nu accesează telefonul câteva ore. Neglijența părinților este o altă condiție favorabilă care conduce la dezvoltarea atracției copilului față de telefon, pentru că el știe că nu este supravegheat, deci poate face orice dorește, lucru care îi dăunează de cele mai multe ori. Copiii sunt mai predispuși de a deveni dependenți de noile tehnologii informaționale, pentru că ei nu conștientizează care pot fi consecințele. O greșeală enormă pe care o comit părinții este că tot ei le pun în mâinile copiilor telefoanele, sperând că în felul acesta el va sta liniștit atâta timp cât poți face diverse lucruri prin casă. În loc copilul să petreacă acest timp jucându-se cu semenii săi, el petrece timp în compania gadgeturilor.

Spuneați că, copiii sunt cea mai vulnerabilă, dar și predispusă categorie de a cădea pradă noilor tehnologii informaționale.  Cum recunoaștem un copil care este dependent de telefon? 

Un copil care este dependent solicită mereu de la părinți să primească telefonul și încearcă prin orice modalități să îl obțină, invocând diverse motive, precum că vrea să privească filmulețe, să acceseze niște jocuri sau să asculte muzică. Atunci când părintele refuză să îi dea telefonul, el începe să plângă și să se victimizeze, astfel, prin această modalitate, tinde să manipuleze și să sensibilizeze părintele, în speranța că acesta va ceda. Uneori se ajunge chiar până la crize de isterie, care sunt niște reacții agresive ale copilului față de părinți și cu cât mai des el recurge la asemenea tehnici pentru a obține telefonul, cu atât mai mult putem vorbi despre o dependență acută. Copilul devine tot mai neliniștit, trist, abătut, iritat, stresat sau chiar depresiv atunci când se încearcă limitarea sau interzicerea utilizării acestui dispozitiv. Copiii care folosesc prea mult aceste aparate ajung să fie într-atât de atrași de ceea ce le oferă acel telefon, încât îşi pierd interesul pentru alte lucruri şi activităţi. Spre exemplu, nu mai sunt interesaţi să exploreze mediul înconjurător, îşi pierd interesul pentru şcoală, nu merg să socializeze cu alţi copii, până şi somnul le este afectat. 

Un grup de cercetători din Germania a demonstrat că utilizarea frecventă a telefoanelor afectează foarte mult viaţa socială a copiilor și generează stări de anxietate, depresie, izolare socială. Care este impactul asupra sănătății emoționale a picilor?

Cu adevărat această dependență afectează copilul din toate punctele de vedere. Dacă e să vorbim despre impactul pe care îl are această formă de dependență asupra sănătății emoționale, înțelegem că copilul nu învață cum să își gestioneze și să își manifeste emoțiile în raport cu anumite lucruri care îl deranjează. El nu știe cum să își arate stările pe care le trăiește, să spună ce îi place și ce nu. Toate acestea, pentru că prin telefon el primește o doză de informație, dar pe care nu o transmite mai departe, el doar o recepționează. Astfel, avem o comunicare unilaterală, pasivă și copilul nu știe cum să ofere afecțiune, care, până la urmă, vine din interacțiune, comunicare, atât cu părinții cât și cu cei din jurul lui. Atunci când primește telefonul, necesitățile lui emoționale sunt acoperite de satisfacția oferită de utilizarea acestuia. Astfel, copilul devine un matur cu un gol interior emoțional, care simte lipsa de dragoste de la părinți, de afecțiune din partea lor. După cum zicea și Freud „Orice gol emoțional noi vom încerca prin alte modalități să îl împlinim”. Respectiv, astfel de copii nu vor manifesta empatie față de cei din jurul lor, pentru că ei nu știu cum să facă acest lucru din motiv că nu a avut un model. Copiii devin foarte închiși și își formulează cu dificultate gândurile și ideile pe care vrea să le spună. Stările de anxietate și izolare socială apar în urma insuficienței de comunicare directă. În timp, acest lucru duce la lipsa de răbdare, capacitatea de analiză, ascultare şi concentrare este afectată profund, copilul îşi pierde şi capacitatea de a respecta regulile. Lumea virtuală îl face pe copil să devină neîncrezător în sine, poate provoca stări de impulsivitate, iar acest lucru duce la o colaborare deficitară cu ceilalţi.

În timp ce sunt la școală, copiii comunică cu părinții prin telefon. Totuși, există tentația de a verifica telefonul în timpul orelor sau de a accesa un joc în timpul pauzelor. Ce ar trebui să facă părinții, pentru ca cei mici să cunoască limitele? 

E important ca părintele împreună cu copilul să stabilească anumite reguli, restricții și limite încă de acasă și e esențial ca ele să fie stabilite anume de către membrii familiei. Ele trebuie reînnoite în fiecare lună și adaptate la alte situații. Părinți trebuie să explice copilului, când are voie să utilizeze telefonul și când nu, iar atunci când se abate de la aceste norme, el trebuie să știe că va fi penalizat. Cu cât e vârsta mai mică, cu atât e bine ca el să aibă limite în ceea ce privește utilizarea telefonului sau a internetului. Pentru că se știe că până la 12 ani, nivelul de radiație, care provine din urma utilizării telefoanelor, afectează copiii de două ori mai mult decât maturii. În consecință, acest fapt provoacă apariția cancerului, de aici și înțelegem cât sunt de importante limitele, pentru a preveni astfel de afecțiuni, care pot apărea în viitor. Un alt aspect de care ar trebui să țină cont părinții este că indiferent de vârstă, ei trebuie să supravegheze și să monitorizeze cât utilizează copilul telefonul, dar și ce accesează el. Cu cât copilul petrece mai mult timp cu telefonul în mână au de suferit procesele cognitive, precum memoria, gândirea și creativitatea.

Vârsta la care copilul ar trebui să primească primul telefon creează dispute printre părinți. Unii consideră că atunci când micuțul începe școala este important să poată comunica oricând cu el, în timp ce alții văd ca pe un moft a avea propriul smartphone mai devreme. Care e recomandarea specialiștilor în acest sens?

În medie, copiii primesc primul telefon în jurul vârstei de 10 ani, cu toate acestea, există și părinți mai conservatori, care cred că telefoanele nu sunt potrivite pentru copii, cel puțin până când aceștia nu ajung la liceu. Eu sunt de părere că vârsta potrivită pentru primul telefon este între 12 și 14 ani. La această vârstă, copiii sunt suficient de maturi încât să nu se lase prinși în dependența de tehnologie, capătă un plus de responsabilitate și sunt destul de mari încât să înțeleagă ce pericole trebuie să evite. De asemenea, este important ca el să înțeleagă că a avea un telefon presupune să fie suficient de responsabil astfel încât să nu îl piardă, să îl păstreze într-un loc sigur și să nu meargă cu el la vedere pe stradă, unde i-ar putea fi furat cu ușurință. 

Cum luăm telefonul din mâna unui copil care „mai vrea să stea cinci minute”, evident peste acele cinci minute?

E bine ca cel mic să știe că îi permiți să mai privească încă 5 minute acel desen animat sau să se joace, dar nu mai mult. În felul acesta, el se orientează când expiră timpul lui și sunt mai mari șansele de  a evita situațiile tensionate. Această modalitate de mult mai eficientă decât să îi spui să îți dea telefonul imediat. De regulă, astfel de cazuri se încheie cu crize de isterie și plânsete. Când îi dai copilului alternativă, lui îi este mai ușor să aleagă și are de câștigat și părintele și copilul. Părinții ar putea să încerce să îi distragă atenția de la telefon cu o jucărie, cu o afirmație, care să îi suscite interesul și să îl facă curios, în funcție de imaginația părintelui, în felul acesta el nici își va da seama că a și lăsat telefonul. Să îl iei din mână nu este cea mai bună soluție, și nu se termină bine de aceea fiți creativi în această abordare și veți vedea efectele.

Când părinții utilizează des telefonul în prezența copilului ei sunt percepuți ca fiind niște părinți foarte ocupați, care nu au timp. Copilul va face același lucru: se va refugia în jocurile de pe telefon, în comunicarea cu prietenii prin rețelele sociale, evitând comunicarea directă cu mama și tata. Ce alternative au părinții pentru a depăși asemenea situații de criză care apar în comunicarea dintre părinte-copil?

E important ca părintele să petreacă cât mai mult timp cu copilul. Noi, permanent suntem prinși de învălmășeala zilei, avem foarte multe lucruri de rezolvat atunci când este vorba de serviciu sau lucruri de făcut pe lângă casă și uităm să acordăm atenția necesară copilului. Asemenea situații de criză pot fi depășite foarte simplu: îl întrebi cum a trecut ziua lui la grădiniță sau la școală, ce a învățat azi nou, lasă-l să îți demonstreze acest lucru, cu cine s-a împrietenit, pentru că e importantă conexiunea dintre copil și părinte, care se bazează pe o relație de prietenie și încredere. Părintele ar trebui să înceapă schimbarea de la sine, astfel va servi drept exemplu de comportament pentru cel mic, care are abilitatea de a reproduce  cu exactitate ceea ce face și ce spune cel matur. De ce să certăm copilul și să îi cerem să se lase de telefon și să facă altceva, dacă între timp noi stăm cu telefonul în mână și încontinuu butonăm? El va auzi, dar nu va asculta și nu va face ceea ce spune părintele, în acest fel, mama și tata nu mai au influență și autoritate asupra celui mic. Orice schimbare începe mai întâi cu conștientizarea, iar comunicarea este elementul cheie care ne ajută să depășim orice situație, indiferent cât de tensionată este. O altă alternativă ar fi ca părinții să implice copiii în diverse activități, să facă ordine prin casă împreună, să strângă jucăriile, să spele vasele sau chiar să organizeze un concurs, copiilor le place competiția și în acest fel se dezvoltă și spiritul de competitivitate.

Potrivit specialiștilor, un copil de până la 3 ani nu ar trebui să stea deloc în fața ecranelor, un copil între 6 și 9 ani ar trebui să petreacă maximum o oră pe zi, iar un copil între 9 și 12 ani - maximum două ore. În realitate însă, aceste perioade sunt depășite cu mult în fiecare zi. Cum facem ca acel timp de ecran să nu dăuneze copiilor?

Părintele trebuie să coordoneze ce jocuri își scoate copilul de pe internet, să monitorizeze timpul pe care acesta îl petrece online și important ar fi ca părintele să știe, ce fel de informații accesează copilul, ce fel de jocuri își descarcă, pentru că și acestea pot fi diferite, sunt jocuri  care dezvoltă logica, creativitatea, imaginația, dar sunt din acele care doar răpesc din timpul copiilor și pe deasupra mai și creează dependență de telefon. Ar putea să îi arate copilului, că telefonul poate fi utilizat cu scopul de a învăța ceva nou despre lumea înconjurătoare, spre exemplu, acele 30 min pe care le petrece privind desene animate, ai putea să îi oferi ca alternativă să privească un filmuleț video despre animale, de acolo, cu siguranță, va afla mai multe lucruri utile. E esențial cât și cum folosesc acel timp stând în fața ecranului. 

Totuși, aceste recomandări sunt ignorate de părinți, pentru că este comod să îi dai copilului telefonul, pentru a-ți asigura câteva momente de liniște. Ce soluții realiste sunt atunci când părinții sunt presați de timp sau vor să se relaxeze?

Părinții ar trebui să știe că timpul niciodată nu este destul, mereu vom avea activități, care ne vor distrage atenția de la copil și de la educația acestuia. E foarte răspândită această practică prin care mulți dintre părinți permit copiilor să acceseze telefonul în timp ce ei sunt prinși în alte activități pe lângă casă sau pur și simplu doresc câteva minute de liniște, și ea funcționează pentru că copiii niciodată nu se plictisesc să privească ceva în telefon sau să se joace. Dar, în mod evident, copilul se obișnuiește cu această activitate,în urma căreia tot părintele are de pătimit. Copiii nu trebuie lăsați nesupravegheați, nici în acest caz, mai trageți cu ochiul ce privește cel mic și propuneți-i altceva la care ar putea să se uite, dându-i senzație că este mult mai interesant. Putem să ne gândim că sunt doi părinți, astfel că ei ar putea să urmărească pe rând ce face copilul sau dacă mai sunt și bunicii prin apropriere, atunci alternative sunt și mai multe. Ei ar putea scoate copilul afară, pe terenul de joacă, acolo unde el are posibilitatea să interacționeze cu alți copii, să mai alerge. Ați putea să îi dați să coloreze sau să deseneze ceva, fapt care i-ar dezvolta imaginația. Nu trebuie interzisă utilizarea telefonul, ci trebuie să învățăm copiii cum să îl folosească corect.

Cât despre interzicea utilizării telefonului, sunt părinți care spun copiilor „du-te să mai faci altceva” și în felul acesta izbucnește un conflict. Prin ce modalități ar putea să fie evitat un asemenea conflict?

E mai dificil, dar și mult mai benefic ca părinții să poarte o discuție cu copilul și să încerce să ajungă la un compromis, pentru că nimeni nu are de pierdut în această situație. Înainte să îi dai telefonul, pune-i o condiție, spre exemplu „îți permit să stai 30 min în telefon, dar după ce expiră timpul, mergi și faci ordine în camera ta”. Pentru unii părinți, e mai simplu să îi interzică celui mic să folosească telefonul, decât să ducă „tratative” cu el, dar interzicerea nu va aduce rezultate, pentru că cu cât mai mult îl restricționezi, fără să îi explici de ce, cu atât tentația de a face inversul la ceea ce ai spus e mai mare. Dacă nu va avea acces acasă,  va merge la prieteni, colegi, va căuta orice modalitate. Când îl trimiți să meargă să facă altceva decât să stea în telefon, spune-i concret ce să facă, pentru ca el mai ușor să se orienteze.

Dependența copiilor - problema părinților. Cum pot părinții să prevină apariția acestei forme de dependență? 

Restricţionarea accesului la telefon, încurajarea copilului de a se angaja în activităţi de socializare cu alţi copii, petrecerea timpului liber în familie, un regim alimentar echilibrat şi activităţile fizice în aer liber sunt câteva sugestii pentru prevenirea dependenţei de telefonul mobil. Părinții trebuie să se informeze care sunt pericolele utilizării frecvente ale noilor tehnologii informaționale de către copil și cum în ce condiții apare  dependența față de ele. Un părinte informat - un copil protejat. Activitățile în aer liber îi ajută pe copii să învețe să se joace cu alți copii. În același timp, îi ajută, de asemenea, să-și construiască abilitățile motorii atunci când aleargă. O altă alternativă ar fi să vă schimbați rutina pe un mod de viață activ: mergeți în parc, ieșiți cu toții cu bicicleta. În felul acesta vă asigurați că timpul liber nu este sinonim cu timpul petrecut în fața ecranului. Bineînțeles, este imposibil să excluzi complet gadgeturile din viață copiilor și nici nu e nevoie, doar trebuie să ne învățăm să le utilizăm rațional, cu înțelepciune.

Autoare: Daniela Pascari