Cu peste 30 de ani experiență în psihologie, Mihail Labkovsky vorbește despre lucrurile simple pe care deseori le trecem cu vederea, încercând „să creștem om din copilul nostru”. Fiind niște oameni nefericiți, nu veți putea să construiți relația cu copilul astfel încât el să fie fericit. Dar dacă părinții sunt fericiți, nu e nevoie de nimic altceva. Vezi în continuare câteva recomandări utile pe care c siguranță le-ai putea aplica în practică.

  • Pedepsirea copiilor este posibilă și uneori chiar necesară. Dar trebuie să separați în mod clar copilul și fapta lui. De exemplu, ați convenit ca până să ajungeți de la serviciu acasă, copilul să-şi facă temele, să mănânce şi să strângă după el. Şi iată, veniți acasă şi observați: castronul stă neatins, caietele nici nu au fost deschise, pe covor sunt niște foi împrăștiate, iar copilul stă cu nasul în tabletă.

    Important în acest moment să nu vă transformați în „furtună”, să nu țipați la copil. Fără urmă de agresivitate să vă apropiați de el, zâmbind, şi să spuneți: „Eu te iubesc mult, dar tableta nu o vei primi o săptămână de acu încolo”. Dar să țipați, să vă înfuriați nu merită. Copilul e pedepsit prin privarea de gadget-uri.
     
  • A avea grijă ca copilul tău să fie îmbrăcat şi sătul – nu este educație. Cu părere de rău, mulți părinți consideră că doar a această grijă este suficientă.
     
  • A educa nu înseamnă a învăța cum să trăieşti. Asta nu funcționează. Copiii se dezvoltă prin analogie, observând acțiunile părinților.
     
  • Cum vă comportați cu copilul dvs în copilărie, aşa se va comporta şi el cu dvs la bătrânețe.
     
  • Dacă un copil încearcă să manipuleze adulții – are doar o nevroză. Şi trebuie să căutați cauza. Oamenii sănătoşi nu manipulează. Ei rezolvă problemele în mod direct.
     
  • Îngrijorarea excesivă pentru notele proaste de la şcoală este doar reflecția atitudinii adulților. Dacă părinții reacționează liniștit atunci când copiii primesc o notă de 2 sau suferă un eşec în sport, dacă ei spun: „Dragul meu, nu te întrista”, atunci şi copilul e liniştit, stabil, neapărat se va echilibra la învățătură şi va găsi un domeniu în care va reuşi.
     
  • Dacă în şcoala primară copilul dvs nu poate face față programului, dacă sunteți nevoit(ă) să stați mult cu copilul la teme – problema nu e în copil, ci în şcoală. Mai dificil – nu înseamnă mai bine! Copilul nu trebuie să se obosească în exces, încercând să țină pasul cu programul propus de pedagogi. În clasa întâi, tema pentru acasă trebuie făcută în 15-45 de minute.
     
  • Bani de buzunar copilul trebuie să aibă încă de la 6 ani. Nu e vorba de sume mari, ci de sume mici, pe care să le gestioneze singur. Şi e important ca banii să nu devină un instrument al manipulării. Nu trebuie să controlați pe ce anume cheltuiește banii și suma nu trebuie să depindă de rezultatele lui la școală.
     
  • În conversația cu copilul, nu îl criticați, nu atingeți personalitatea lui, nu ieşiți din cadrul analizei faptei lui. Nu îi spuneți: „eşti rău”, dar ” cred că eu nu am procedat corect”. Folosiți formulările „mie-mi place atunci când tu..” sau „mie nu-mi place atunci când”, ”Eu nu aş vrea ca…”
     
  • Copilul trebuie să simtă că părinții lui sunt oameni buni şi puternici. Care îl vor susține, sau îl vor refuza în unele cazuri, important e ca ei îl iubească.