„Mami, ce fac dacă alți copii râd de mine sau se poartă urât?” Cum să-ți ajuți micuțul când este respins de ceilalți

Indiferent de vârstă, atunci când suntem respinși, când cineva ne ia în derâdere sau se poartă urât cu noi, ne este nuplăcut și chiar dureros.

Ne simțim inferiori, ne întristăm, iar uneori devenim furioși și putem reacționa violent. Toate aceste trăiri sunt cu mult mai puternice atunci când vedem că propriul nostru copil este respins sau că cineva îl umilește, pentru că ne iubim copiii și am vrea să-i protejăm de tot ce le poate face rău.

Așa că ne-am gândit să-ți propunem câteva isntrumente care ar putea să-ți fie de folos ca să-ți ajuți micuțul atunci când el este respins de ceilalți copii.

Ține minte că orice respingere doare!
Oamenii de știință au demosntrat că atunci când suntem respinși, indiferent de circumstanțe, simțim o durere asemănătoare durerii fizice. Acest lucru se întâmplă pentru că adesea, luăm totul personal, ca și când nu suntem destul de buni pentru cineva sau ceva. Asta ne poate duce la multe alte gânduri sau sentimente negative despre noi înșine. 

Unii copii și adulți întâmpină respingerea cu furie și agresivitate. Alții o întâmpină cu tristețe, dezamăgire și retragere. Cert e că nimeni nu trece indiferent peste o astfel de experiență.

Putem preveni respingerea în viața copilului?
Chiar dacă ne iubim extrem de mult copiii, nu putem să-i protejăm de tot și de toate, cu atât mai puțin, de interacțiunea cu oamenii. A fi în contact cu alți oameni, sau cu alți copii înseamnă să ne supunem  riscului de a fi respinși la un moment dat. În interacțiunile cu ceilalți noi dezvăluim o parte din noi înșine. Această dezvăluire poate fi întâmpinată cu bucurie sau căldură și atunci ne simțim înțeleși și conectați la ceilalți iar alteori poate fi întampinată cu răceală, dezinteres sau chiar respingere, caz în care simțim suferință. Ne asumăm acest risc ori de câte ori ne aflăm într-o relație. 
Astfel, dacă ne dorim ca micuți noștri să aibă relații armonioase cu semenii, trebuie să acceptăm riscul că uneori, ei pot fi respinși. Tot ce putem face este să fim alături de copiii noștri și să-i susținem dacă sunt respinși. Prin urmare, o modalitate de a atenua durerea provocată de respingere (nu de a o înlătura) este de a vă pregăti copiii pentru asta.

Citește și: Ce simte copilașul din burtică atunci când mămica plânge în timpul sarcinii?

Cum ne pregătim copilul pentru respingere din partea celorlalți?
Odată ce nu putem preveni respingerile, trebuie să-i pregătim pe copii că ar putea fi respinși și că acest lucru nu are nicio tangență cu valoarea lor umană.

Pregătirea înseamnă a căuta activ în viața copilului mici respingeri, a lăsa experiența emoțională negativă care o însoțește să fie trăita și de a-l ajuta să facă față experienței emoționale negative.

Să luam un exemplu. Copilul vine acasă supărat fiindcă prietenul cel mai bun l-a numit urât și a refuzat să se mai joace cu el în pauze, preferând compania altui copil.

Cum putem reacționa?
1. Sunăm părinții acelui copil să le cerem să aibă grijă fiindcă copilul lor e  vorbește urât cu alți copii.

Ce îi transmitem indirect propriului nostru copil? „Nu am încredere că poți rezolva singur astfel de probleme, le rezolv eu în locul tău!”

Ce trăiește copilul? Bucurie pe moment, ca mama îi rezolvă problema și nu trebuie să se preocupe el de asta. În timp însă, copilul acumulează gânduri de genul: „Eu nu sunt capabil să mă descurc singur” și drept urmare, neputință. Neputința acumulată, neajutorarea aceasta care se tot adună poate duce la depresie.

Din dorința de a-l feri de dezamăgire îi clădim încet depresia viitoare.

2. Îi spunem: „Ignoră-l și joacă-te cu altcineva. Hai să facem ceva plăcut să îți treacă supărarea”.

Ce facem de fapt? Nu ne lăsăm copilul să trăiască sentimentele firești de frustrare, de furie sau tristețe pe care le trăiește în acea situație. În încercarea de a ne feri copilul de trăiri negative, îl privăm pe el de a-și forma abilități necesare de a face față jignirilor, cuvintelor urăte sau respingerii.

Ce îi transmitem indirect? Data viitoare când ai o supărare, nu vorbi despre ea, fă-te că nu există, eventual îngroap-o într-o activitate plăcută. În timp, această activitate plăcută, care acum e una benignă, cum ar fi o înghețată sau un film poate deveni consum de droguri, de alcool sau alte dependențe. Dependențele și adicțiile aproape fără excepție acoperă o problemă emoțională cu care nu ne-am confruntat, de care am învățat să fugim.

3. Îi spunem: „Of, trebuie să fi fost tare dureros pentru tine. Spune-mi mai multe, ce s-a întâmplat?”

Altfel spus, încercăm să-i arătăm copilului că îi suntem alături, că înțelegem ce simte și că ne pasă.
Copilul va învăța astfel că poate avea încredere în tine, că e în regulă să simtă și emoții negative, să fie trist sau furios.

Abia DUPĂ ce îl lăsăm să povestească și să RETRĂIASCĂ acele emoții trecem la a-l ajuta să le facă față. În funcție de emoția trăită, de intensitatea ei, de pesonalitatea copilului și de împrejurări putem să îl ghidăm să își scadă în intensitate trăirea. Fie prin exerciții de relaxare, printr-o activitate plăcută (de către el), fie prin reinterpretarea întregii situații.

De asemenea e important, să identificăm motivul pentru care micuțul a fost respins. Dacă nu a fost acceptat pentru că și-a exprimat propriul punct de vedere și dacă punctul de vedere al copilului a fost rezonabil, atunci lăudați-vă copilul pentru că a avut îndrăzneala să își asume o poziție.

Explicați-i să nu-și investească toată energia într-o singură relație de prietenie. Deși este bine să investească energie într-o anumită relație, este de asemenea, bine să investească energie și în alte prietenii sau în hobby-uri, astfel încât să nu pună prea multă presiune asupra unei singure persoane pentru fericirea lui.

Copiii sunt predispuși la ceea ce în limbaj psihologic se numește „gândirea în tunel”. Aceasta înseamnă că el se uită la lucruri dintr-o perspectivă foarte îngustă și nu vede sau nu înțelege întreg contextul. E nevoie de sprijin din afară pentru a-l ajuta să își lărgească perspectiva și să își cultive flexibilitatea în gândire. O gândire flexibilă îl face să se adapteze mai ușor situațiilor neplăcute, cu care se va confrunta în viitor.

Uneori, pentru a-i susține pe copii, e suficient să le povestim despre experiențele noastre similare și despre cum am reușit să le facem față. atunci ei vor înțelege că nu sunt unicii care au fost respinși și că acest fapt nu e un capăt de lume.

Citește și: Femeia care își plimba bebelușul, în timp ce executa trucuri pe skateboard, este însărcinată pentru a treia oară