Specialiștii recomandă să începeți învățarea cu mersul la oliță de la vârsta de un an și jumătate, când copilul începe să aibă capacitatea de a-și controla sfincterele. Bineînțeles, fiecare copil este diferit și, prin urmare, doar părinții pot ști/observa când vine acel moment potrivit pentru a începe procesul. Ca să-ți facem misiunea mai ușoară, am pregătit șapte jocuri recomandate de mămici, pentru ca cel mic să înțeleagă mai ușor cum stă treaba cu mersul la oliță.

„Ca băiețelul/fetița din imagine”

Copiii sunt cei mai mari imitatori și visători. Putem profita de acest lucru când vine momentul renunțării la scutec. Părinții ar trebui nu numai să-i aducă „cea mai bună oliță din lume”, ci și să agațe alături imagini haioase ale copiilor care stau pe oliță. Multor copii le place ideea și ajung să spună singuri: „Mami, hai să facem ca fetița/băiețelul din poză”.

Avantajul lucrurilor explicite

Un băiețel în vârstă de un an si opt luni știa foarte bine la ce folosește olița de culoare roșu aprins și chiar o folosea pentru pipi. Însă, pentru treburi mai serioase, el prefera în continuare Pampersul. Mama lui a rezolvat această problemă apelând la următorul truc: la un moment dat, când băiețelul a făcut din nou în scutec, ea l-a schimbat și a pus scutecul murdar în oliță. Băiețeul s-a arătat inițial foarte surprins, însă și-a dat seama repede ce se întâmplă, iar chiloțeii murdari au rămas de domeniul trecutului.

Ajutorul ursulețului de pluș

Jucăria preferată a unui copil era un ursuleț de pluș. Când a venit timpul pentru a explora olița, mămica a aplicat o soluție inteligentă, începând să-l învețe pe copil să-și ducă jucăria să facă pipi la oliță, demonstrând astfel că olița nu este un lucru groaznic, ci, dimpotrivă, unul necesar. Ea îi spunea copilului: „Ursulețul vrea la toaletă”, iar acesta își așeza cu mândrie prietenul de pluș pe oliță. Apoi, copilul a înțeles că poate face și el la fel.

Împreună cu mami

Iată o soluție aplicată de o mămică ce avea o fetiță încăpățânată, care refuza cu obstinație să accepte olița. Mai mult, fetița capricioasă nu voia s-o lase pe mama ei nici măcar să meargă la toaletă singură. Atunci, mama a găsit soluția care a dat roade: a pus-o pe copilă pe o oliță alături de ea, în baie, și i-a explicat ce să facă, vorbindu-i cu blândețe.

Beneficiile apei

Pentru a-l învăța pe un băiețel să-și facă treburile la oală, o mămică s-a folosit de un truc: îl punea pe oliță și îl distra cu tot felul de lucruri amuzante, apoi turna pe neobservate în oală o cană cu apă. Apoi, mergeau împreună să arunce apa și să spele obiectul sanitar. Copilul s-a arătat foarte interesat, începând treptat să se așeze pe oală și să verifice dacă a apărut ceva acolo. În curând, această familie a scăpat de scutece.

La țintă

O altă soluție care a mers de minune pentru un băiețel căruia îi plăcea să se joace, însă nu-i plăcea nicidecum olița, a fost următoarea. Într-o zi, tatăl i-a propus micului ștrengar un joc nou. A desenat pe fundul oliței cu vopsele acrilice o țintă și  l-a provocat „să nimerească la țintă”. Fiul său a apreciat jocul și procesul a mers fără probleme.

Jucăriile de baie

O altă mămică și-a învățat băiețelul să facă treaba mică la oliță folosind jucăriile pentru baie. În cazul lor, preferata copilului era o broască țestoasă (cu gaură). Mama a adunat apă în broasca țestoasă pentru baie, apoi a strâns jucăria cu degetele spunând „Vai! Broasca țestoasă face pipi!” Copilul a urmărit atent procesul, apoi a făcut treaba mică. A doua zi dimineața, mama l-a pus la oală și i-a cerut să-i arate cum face pipi țestoasa. Băiatul a făcut imediat pipi, după care s-a ridicat și a devenit foarte mândru. În primele două-trei zile, ea l-a așezat pe copilaș la oliță la fiecare 20-30 de minute, apoi mai rar. În trei săptămâni, micuțul își formase deja reflexul de a urina după ce se așeza pe oliță.