Logoped: ”La şase ani, este puţin probabil ca un copil bâlbâit să-şi mai revină fără terapie”

Bâlbâiala trebuie tratată rapid pentru că în caz contrar, studiile de specialitate spun că unul din patru copii se poate bâlbâi la maturitate. Bâlbâiala afectează de trei ori mai mulți băiețeii decât fetițele, iar cei mai frecvenți factori declanșatori sunt nașterea unui alt copil în familie, schimbarea grădiniței/școlii sau divorțul părinților.

Denumită ştiinţific balbismul, aceasta este o tulburare de vorbire, în care exprimarea este perturbată de repetiţii involuntare şi de prelungiri de sunete, silabe, cuvinte sau fraze, şi involuntar, pauze, în care persoana în cauză nu este în măsură să producă sunete.

Când începem să ne îngrijorăm?

Logopedul Narcisa Ioana precizează că primele semne de bâlbâială apar de obicei între 3 şi 5 ani, odată cu deprinderea vorbirii: ”Cea mai uşoară formă este atunci când copilul repetă unele silabe de două ori, însă nu este tensionat când vorbeşte şi nici nu este conştient de faptul că se bâlbâie", subliniază prof. Narcisa Ioana.

De obicei, aceste forme uşoare de bâlbâială dispar în maxim un an şi nu este necesară intervenţia logopedului:"Dacă copilul repetă un s-s-s-unet, o si-si-si-silabă sau un cuvânt, cuvânt, cuvânt... aşa- de mai mult de două ori, şi dacă atunci când vorbeşte este tensionat, contractându-şi muşchii faciali şi făcând grimase, atunci vorbim despre bâlbâială moderată", explică specialista.

În schimb, dacă micuţul pronunţă greşit mai mult de 10 la sută dintre cuvinte, evită să vorbească pentru a nu se face de ruşine, înlocuieşte unele cuvinte dificile cu altele mai uşoare, atunci vorbim despre bâlbâiala severă.

"Atât în cazul bâlbâielii moderate cât şi a celei severe putem spune că ea a devenit o problemă şi că micuţul are nevoie de ajutor. De asemenea, dacă bâlbâiala uşoară nu trece într-un an, este un semn că micuţul are nevoie de ajutor", recomandă logopedul.

Când începe terapia?

Statisticile arată că doar în cazul a mai puţin de 20 la sută dintre copiii care se bâlbâie cinci ani, tulburarea dispare spontan. "La vârsta de şase ani, este puţin probabil ca un copil bâlbâit să-şi mai revină fără terapie logopedică", spune prof. Narcisa Ioana.

În opinia sa, intervenţia precoce este singura care şi-a confirmat valoarea în cazul bâlbâielii, fie ea fiziologică, lingvistică sau psihologică ţinând de subiect sau de mediul său: "Cu cât părinţii iau în considerare tulburarea copilului mai din timp şi ajung mai repede la specialist, cu atât şansele de dispariţie a bâlbâielii sunt mai mari".

Ajutorul de specialitate va fi oferit de logoped, iar dacă bâlbâiala este una severă, intervenţia poate fi făcută şi de către un psiholog. Ambii specialişti îi vor arăta copilului tehnici de pronunţie corectă şi de respiraţie, îl vor ajuta să vorbească mai uşor, să reducă tensiunea atunci când rosteşte cuvintele şi să îşi creeze o atitudine pozitivă referitoare la comunicarea cu ceilalţi. "Dobândirea acestor aptitudini poate necesita doar câteva ore. În schimb, folosirea eficientă a tehnicilor în situaţii de mare stres poate pretinde mii de ore de exerciţiu", punctează logopedul.

Sfaturi importante pentru părinţi

• Înarmaţi-vă cu răbdare şi nu daţi vina pe el că se bâlbâie, pentru că el face tot ce poate ca să vorbească corect.
• Ajutaţi-l să se simtă relaxat şi nu-l grăbiți. Ritmul stresant nu face decât să agraveze problema.
• În loc să-i spuneţi să vorbească mai rar, vorbiţi voi înşivă mai rar.
• Nu-l întrerupeţi. Nu terminaţi frazele în locul lui. Aşteptaţi o clipă înainte de a răspunde.
• Nu fiţi critici şi nu-l corectaţi. Cu ajutorul privirii, al expresiilor feţei, al limbajului corpului şi al comentariilor, arătaţi interes faţă de ceea ce spune şi nu faţă de modul în care o spune.
• Bâlbâiala nu ar trebui să fie un subiect tabu. Zâmbind prietenos şi admiţând uneori că are această problemă, îl veţi ajuta să se simtă în largul lui.
• Creaţi un climat liniştit, securizant bazat pe comunicare
• Lucru important, asiguraţi-l că-l acceptaţi aşa cum e!