Febra – cel mai frecvent simptom întâlnit la copii. Cum se tratează

Febra reprezintă cel mai frecvent simptom întâlnit la copil, indiferent de vârstă, care determină cea mai mare adresabilitate către medicul pediatru și care este o cauză frecventă de îngrijorare a părinților.

Mulți părinți administrează antipiretice chiar și atunci când febra copilului este minoră sau absentă, deoarece sunt preocupați de menținerea unei temperaturi „normale” a copilului.

Febra nu reprezintă o afecțiune, ci o reacție de apărare nespecifică a organismului, declanșată de factori exogeni sau endogeni, denumiți pirogeni, care induc creșterea temperaturii interne peste valorile normale.

Nu există, până în prezent, nicio dovadă că febra agravează evoluția unei boli sau provoacă complicații neurologice pe termen lung. Deci scopul principal al tratării unui copil febril trebuie să fie îmbunătățirea stării lui generale și nu normalizarea temperaturii corpului.

Sindromul febril reprezintă asocierea febrei cu alte simptome precum cefalee, astenie, apatie.

Temperatura corpului uman este menținută constantă la o valoare de aprox. 37 °C (cu variații între 36.2 °C și 37.4 °C).

Temperatura corpului variază în funcție de locul unde este măsurată – temperatura rectală (considerată a reprezenta temperatura centrală) este cu 0,5-1 °C mai ridicată decât temperatura axilară (care reprezintă temperatura periferică).

Metoda de măsurare a febrei și variațiile normale ale temperaturii corpului:

• Rectală: 36.6 °C – 38.0 °C
• Bucală: 35.5 °C – 37.5 °C
• Axilară: 36.5 °C – 37.5 °C
• Auriculară: 35.8 °C – 38.0 °C

Febra se definește ca fiind temperatura > 38 °C măsurată intra-rectal sau > 37.5 °C măsurată axilar.

Temperatura măsurată axilar sau intra-auricular nu este relevantă la copilul < 3 ani.

La copilul cu vârsta > 3 ani, temperatura se va măsura la nivel axilar.

Febra izolată reprezintă febra > 38 °C, cu durata < 7 zile, la care anamneza și examenul clinic obiectiv nu decelează nicio cauză evidentă a febrei.

Tipuri de febră

După valoarea maximă a febrei:

• Subfebrilitatea < 38 °C;
• Febra moderată = 38 - 39 °C;
• Febra înaltă = 39.1 - 40 °C;
• Hiperpirexia =  > 40 °C.

După durata febrei:

• Efemeră = 1 zi (alergii, inhalare de gaze toxice etc);
• Tranzitorie = câteva zile (infecții ușoare sau moderate etc);
• Prelungită = 1- 2 săptămâni (infecții severe, colagenoze, neoplasme etc).

După cauza febrei:

• Febra de cauză infecțioasă (infecții sistemice sau localizate)
• Febra de cauză neinfecțioasă (boli autoimune, toxice inhalate/ingerate, tumori, traumatisme, reacții alergice etc).

După aspectul curbei temperaturii:

• Febra continuă = temperatura corpului oscilează < 1 °C în 24 ore;
• Febra remitentă = temperatura corpului oscilează > 1 °C în 24 ore ( infecții virale/bacteriene);
• Febra neregulată = temperatura corpului oscilează neregulat; este cea mai întâlnită formă de febră, apărută în cadrul diferitelor patologii;
• Febra hectică = temperatura corpului oscilează > 2-3 °C în 24 ore; reprezintă o asociere a febrei remitente cu cea neregulată;
• Febra intermitentă = perioade scurte de temperatură înaltă, alternând cu perioade de afebrilitate (tuberculoză, infecții purulente);
• Febra recurentă = alternarea crizelor febrile cu durata de 2-7 zile cu perioade de apirexie de 1-2 zile (malaria).

Pentru aprecierea caracterului febrei medicul va pune accent pe anamneză și pe examenul clinic obiectiv.

Anamneza va fi orientată pentru decelarea unui focar responsabil pentru producerea febrei, în raport cu simptomele prezentate de copil

Examenul clinic obiectiv:

• apreciază toleranța clinică a febrei – „bună”/„rea”;
• identifică sediile specifice ale afecțiunilor însoțite de febră pe baza semnelor și simptomelor prezentate de copil și prin examenul clinic obiectiv al tuturor aparatelor și sistemelor;
• efectuează o examinare minuțioasa a tegumentelor pentru decelarea unei porți de intrare;
• examinarea mucoasei bucale și genitale;
• palparea splinei pentru decelarea unei splenomegalii.

Complicațiile febrei la copii

Pot apărea:

• convulsiile febrile – incidență 5% < vârsta de 5 ani;
• deshidratarea;
• hipertermia majoră – foarte rar.

Cum se tratează febra la copii?

Măsurile generale care trebuie luate sunt:

• repaus la pat;
• aport suplimentar de lichide;
• îmbrăcăminte cât mai sumară, copilul nu trebuie învelit;
• camera bine ventilată, aerisită repetat;
• asigurarea unei rații alimentare care să corespundă greutății și vârstei sugarului, cu un aport proteic minim de 1g proteină/kgc/zi;
• aplicarea metodelor fizice de scădere a febrei:
  
  → tamponare pe tot corpul cu un burete îmbibat în apă la temperatura camerei;
  → baie progresiv răcită: se începe cu o temperatură a apei cu 2 °C mai mică decât temperatura corporală și se scade progresiv în 4-5 min până la temperatura de 36 °C);
  → la copiii > 5-6 ani se recomandă împachetări generale (temperatura apei va fi cuprinsă între 36-38 °C), timp de 10-15 minute.

Tratamentul antipiretic (de combatere a febrei):

• se administrează pentru a reduce disconfortul pacientului, la copii care tolerează „rău” febra (plâns prelungit, iritabilitate, reducerea activității obișnuite, reducerea apetitului, perturbarea somnului) și nu pentru a scădea valoarea numerică a temperaturii;
• este recomandat de către medicul pediatru în febra > 38.3 °C;
• paracetamolul și ibuprofenul sunt medicamentele antipiretice aprobate și recomandate în scăderea febrei la copil;
• administrarea acidului acetilsalicilic la copiii < 15 ani este total contraindicată, din cauza riscului de sindrom Reye;
• dozele de antipiretice trebuie calculate întotdeauna în funcție de greutatea corporală a copilului și nu estimate;
• în administrarea antitermicelor, trebuie avute în vedere contraindicațiile și precauțiile de administrare; din acest motiv este foarte important consultul medicului pediatru.