Expert în parenting: ”E o mare greșeală să-i dai copilului telefonul la vârsta de 2-3 ani”

Despre efectul nociv pe care îl au ecranele telefoanelor asupra copiilor s-a vorbit de nenumărate ori. Chiar și așa, părinții trec cu vederea aceste recomandări și spun că telefonul este un bun ajutor atunci când sunt în pană de timp și trebuie să-l ocupe pe cel mic cu ceva. Aceste momente însă se înmulțesc odată cu trecerea timpului, fără ca părinții să-și de seama de asta. Prin urmare, cel mic ajunge să petreacă ore în șir în fața telefonului, afectându-și astfel vederea, dar și abilitățile de comunicare.

Consultantul educațional și expertul în parenting, Oana Moraru, a vorbit recent despre o situație în care mamele a doi copii de 2-3 ani le-au dat celor mici telefoanele mobile, pentru a vorbi în liniște, privându-i astfel, de oportunitatea de a observa lumea din jurul lor, ceea ce le afectează dezvoltarea armonioasă.

“Așteptau și ele în parcare, ca noi, la un centru de testare drive-in. Cei doi copii, de cam 2-3 ani, în cărucioare. Ambii cu telefonul.

Cât au stat copiii cu ochii în ecran, au trecut pe lângă ei doi porumbei în dans frumos de împerechere. S-a așezat și o rândunică pe capota unei mașini. A trecut și o mașină de pompieri. Câțiva pufi au nins în aer. În fața lor, pe aleea de vis-a-vis creștea un copac uriaș care reușișe să spargă asfaltul cu rădăcinile lui puternice. O fetiță cu trotineta a făcut câteva viraje neașteptate, ca o balerină.

Nici unul dintre cei doi copii nu a văzut nimic din toate astea. Ochii și mintea lor au stat în agățare pe un cântecel strident, cu multe frame-uri rapide și colorate la fel de strident. Mamele au discutat liniștite, pe bordură.

Copiii care nu sunt ajutați să devină martori prezenți și angajați la ceea ce reprezintă momentul viu de aici și acum sunt victime sigure ale depresiei, ale anxietății, ale decuplării de sine. Atâta viață curge printre noi, atâtea semne sunt în jur despre cine suntem. Nu avem niciun drept să le furăm asta celor care sunt în plin proces de configurare a minții.

Șederea ca atare, fără niciun stimul care să le deturneze mintea, este, uneori, unul dintre cele mai complexe și intense exerciții intelectuale și emoționale pentru copii. Mintea învață să caute, să simtă, să creeze o hartă a locului și a momentului. De aici, din momentul acesta zero, se nasc viitorii poeți sau matematicieni. Sau oamenii cu șansă la sănătate mentală.

Să refuzi copilului tău 15 minute de așteptare este crimă. Să îi îndeși telefonul sub ochi este absolut același lucru cu a-i servi la micul-dejun ciuperci psihedelice.”, a conchis expertul în partenting Oana Moraru.