Cu siguranță, primul gând care ți-a venit atunci când ai citit titlul articolului a fost la efectul negative pe care îl au minciunile în general. Realitatea este că, aproape toți copiii mint și aproape nici un părinte nu își poate da seama cu exactitate când îl minte copilul. Și atunci, de c ear trebui totuși să te bucuri atunci când constați că micuțul tău a spus o minciună? Mai multe explicații are psihologul Raluca Mosora.

Așadar, prima minciună a copiluli este semnul că în creierașul lui s-au întâmplat două lucruri foarte importante, care, din fericire, nu îi vor servi doar ca să mintă mai bine:

  • Și-a dat seama că în mintea altora nu sunt aceleași informații care sunt în mintea lui. Minciuna nu e posibilă fără conștientizarea faptului că avem minți diferite, și deci, informații diferite în fiecare minte (altfel, dacă am crede că toți oamenii stiu aceleași lucruri, nu ar avea rost să mințim). Această capacitate, de a realiza că ceilalți au gânduri, emoții și informații diferite se numește teoria mintii. Ea este extraordinar de importantă în dezvoltarea socială, și fără ea pur și simplu nu putem funcționa printre oameni. Copiii autiști, de pildă, nu au teoria mintii (sau și-o dezvoltă mult mai târziu) și asta are consecințe negative importante asupra lor. Dacă ești interesat, citește mai multe despre teoria mintii și despre cum o poți testa la copilul tău.
     
  • A învățat să își controleze suficient de bine mimica, gesturile și corpul astfel încât să te poată minți fără să se dea de gol. Adică, cu alte cuvinte, începe să aibă control asupra corpului său, și asta este un semn important de autocontrol. Autocontrolul este una din cheile succesului de mai târziu.

”Cu cât copilul spune mai repede prima minciună, cu atât înseamnă că e mai precoce în dezvoltarea acestor două abilități cheie. Spune prima minciună la 2 ani? Perfect, doar 30 din 100 de copii o pot face. O spune la 3 ani? Atunci e printre primii 50% din copii, ca nivel de dezvoltare. Minte prima oară la 4 ani? Era și cazul! Deja peste 80 % din copii stiu să o facă!”, afirmă psihologul Raluca Mosora.

După ce descoperă minciuna, copiii o vor folosi de multe ori

Vor minți din diferite motive, însă principalul motiv rămâne mereu același: să iasă din încurcătură, după ce au încălcat o regulă. Tendința de a minți după ce au încălcat o regulă este universală la copii, indiferent de țara în care se află.

Dacă, după ce au trișat la un joc, îi pui să-și recunoască fapta, 30% din copiii de 2 ani vor minți, 50% din cei de 3 ani vor minți, și 80% din cei de 4 ani vor minți. Așadar, mințitul că modalitate de a nega încălcarea unei reguli este un obicei foarte larg răspândit. Și, culmea, părinții, oricât par ei de cunoscători, nu reușesc să detecteze minciuna copiilor decât în 50% din cazuri. Cu alte cuvinte, în jumătate din cazuri copilul te minte fără ca tu să-ți dai seama!

Este în regulă să te bucuri când copilul începe să mintă, dar nu te bucura dacă minciuna devine un obicei! Mințitul ca obișnuință se asociază cu alte comportamente negative, pe care sigur nu vrei ca micuțul să le aibă (furt, comportamente antisociale,etc).