Orice părinte care are un copil în vârstă de peste 2 ani s-a confruntat cu această problemă: crizele de nervi, de personalitate, de furie, pe care specialiștii le numesc tantrum-uri. Nu există o „rețetă” magică pentru a calma spiritele, fiecare copil este diferit, după cum și fiecare criză este diferită, numai și pentru faptul că pornește de la o altă cauză.

Iată câteva sfaturi care te vor ajuta să identifici ce anume a determinat criza emoțională și ce să faci în aceste cazuri.

Situația 1: Copilul „explodează” din cauza faptului că nu a fost lăsat să facă ceva ce știe că îi este interzis

Ce faci? Ignori.

Îți vezi în continuare de treburile tale, la bucătărie, în mașină, oriunde ești. Regula este regulă și trebuie să știe că o criză nu-ți va schimba părerea cu privire la acea regulă. Atât timp cât este în siguranță, lasă-l să țipe, să se tăvălească etc. Va obosi mai repede decât crezi.

Situația 2: Copilul este furios din cauza faptului că nu poate să-și controleze emoțiile

Ce faci? Vorbești calm.

Pur și simplu sunt situații în care copilul nu știe de ce plânge și are nevoie de cineva care să-l calmeze. Categoric, dacă țipi la el că n-are motive de plâns, îl vei stresa și mai tare. Intri într-un cerc vicios al nervilor încordați, așa că de ce n-ai proceda invers. Vorbește calm, cu o voce blândă. „Nu înțeleg ce spui, pentru că țipi (plângi). Poți repeta, mai calm de data asta?”. Odată ce începe să-ți spună și-i identifici emoțiile, îl poți ajuta oferindu-i alternative de comportament pentru respectiva situație. „Ești supărat pentru că X ți-a luat jucăria? Înțeleg acum de ce plângi. Te-a ajutat plânsul să îți iei jucăria înapoi? Nu? Ce ar trebui să facem ca să luăm jucăria înapoi? Hai să încercăm varianta Y sau Z”.

Situația 3: Copilul este copleșit de o anumită situație

Ce faci? Îi schimbi mediul.

Chiar dacă ești în mijlocul supermarket-ului sau la restaurant, atunci când copilul face o astfel de criză îl iei de-acolo. Poate fi copleșit de aglomerație, poate este obosit sau suprasolicitat. Îl ajuți dacă-i schimbi mediul, dacă îi faci alt „scenariu” care să-l domolească. Acestea pot fi momentele în care tehnica „time-out” funcționează. Atât timp cât nu o transformi într-o pedeapsă, iar momentele de time-out sunt pentru a se calma, a se liniști într-un loc sigur, această metodă poate fi extrem de utilă.

Situația 4: Copilul apasă în mod intenționat anumite „butoane”

Ce faci? Îți ieși din fire.

Deși sună ciudat, exact asta este indicat să faci. Însă nu din cauza copilului. Ci pentru că… nu mai funcționează telecomanda. Sau poate s-a terminat laptele exact atunci când aveai nevoie de el. În orice caz, trebuie să fie o situație ridicolă care „te-a scos din minți” de-a dreptul. În acest fel îi arăți copilului cât de caraghioasă este o criză de nervi. În plus, pe lângă faptul că-i distragi atenția de la propria lui criză de nervi, această situație este propice pentru a-i explica ce neproductivă este o criză și ce ar trebui făcut pentru a-ți gestiona emoțiile.

Sursa

copil
criză
părinţi
metode