Cum să îți înveți copilul de 2-3 ani să se apere, fără să fie agresiv sau violent

Începând cu vârstă de 2-3 ani, când începe să frecventeze grădinița, copilul trebuie să știe, pe lângă respect și grijă față de ceilalți colegi ai săi, cum să se apere. Dacă ai un copil liniștit, pe de o parte ești recunoscătoare, iar pe de altă parte nu prea vrei ca ceilalți copiii să se ia de copilul tău, mai ales dacă ești mamă de băiat. Află în continuare ce-i de făcut.

Repetă-i copilului, cât mai des, că el trebuie să-și respecte colegii, să nu îi lovească, să nu râdă de ei, să nu-i jignească. În același timp, educatoarea este cea de care să asculte, și nu neapărat de colegii săi. Cu ajutorul cuvintelor ne exprimăm emoția, nemulțumirea, dorința de a lua jucăria înapoi, dorința de a pune mâna pe jucăria altui copil, scuzele. etc

În momentul în care copilul învață că trebuie să vorbească pentru ca cei din jur să știe ce dorește, el mai descoperă și faptul că poate folosi cuvintele pentru a arăta că nu îi place să fie ciupit, împins, lovit, necăjit, respins etc. Primul instinct al copilului este să se apere agresiv, uneori folosind chiar violența: mușcă, lovește, țipă, împinge, aruncă obiecte. Necorectat și neîncurajat să-și gestioneze emoțiile, acest comportament va deveni un obicei și va răspunde în acest mod la orice situație care nu îi convine, îi produce nemulțumire, ori nu se desfășoară așa cum dorește.

Cum îl înveți pe copil să se apere fără să folosească violența?

Tu cum reacționezi atunci când te certi cu partenerul? Ridici vocea, ești agresiv, trântești obiecte? Cel mai probabil copilul va deprinde comportamentul tău și al partenerului tău în momentele voastre conflictuale.

Ce cuvinte îl poți învăța pe copil să folosească atunci când un coleg se comportă agresiv față de el?

• Termină!
• Te rog să te oprești!
• Nu îmi place!
• Nu doresc așa!

Cum afli că are o problemă?

Pentru că sigur va experimenta astfel de situații, folosește un moment în care și tu și copilul sunteți liniștiți și întreabă-l: ”Când te împinge un copil, ori îți ia jucăria, tu ce faci? Cum te face să te simți?”

Nu îl judeca în acele momente și dă-i voie să-și exprime sentimentele.

În primul rand, învață copilul să-și definească emoțiile, pentru a le înțelege. Apoi, puteți găsi soluții împreună pentru fiecare dintre aceste momente. Apoi, îi poți spune: ”Știi că poți spune și NU! Nu mă împinge, nu îmi lua jucăria, nu îmi vorbi așa, nu îmi place ce îmi faci.”

Schimbul de roluri, în care tu ești copilul, este util, deoarece, urmărindu-te pe tine el învață foarte mult. Te va ajuta să știi contextul ultimei situații sensibile: un copil i-a luat jucăria sau l-a respins.

Cu o față serioasă, joacă-ți rolul și folosește cuvintele – cheie despre care îți spuneam mai sus. Apoi, încurajează-ți copilul să joace și el rolul. Exercițiul de acasă, în mediul sau sigur, îl va ajuta în momentul în care va fi singur, fără tine să-l aperi.

Dacă știi că ai un copil a cărui voce se face mică de tot atunci când este pus într-o astfel de situație, încurajează-l să vorbească mai tare. Nu uita să îi repeți faptul că ceilalți copii nu știu ce simte, atâta timp cât nici el nu spune: că nu îi place să fie împins, că nu îi place să-i fie luate creioanele, că nu îi place să i se ia jucăria din mână.

Mai puteți face și alte mici exerciții, pe care să le repetați de câteva ori pe săptămână. Astfel, îi poți repeta:

• Tu ești puternic! În tine sunt toate resursele pentru a reuși. Ai încredere în tine! Trage aer în piept și spune un NU puternic!
   
• Nu diminua situațiile prin care trece copilul tău! Niciodată problemele sale nu vor reuși să fie la fel de serioase că cele ale tale, însă, pentru el vor însemnă totul. Aceste experiență de viață sunt ale lui și îl ajuta să crească, să se definească, să învețe.
   
• Nu-l lăsa să ia piept brusc cu greutățile și joacă aceste jocuri de rol acasă, în care să atingi situații dintre cele mai diverse: de la momentul în care este respins de colegi, la sustragerea jucăriei. Într-un mediu sigur, protejat și ghidat de tine, copilul va învăța despre cum să pună singur limite și cum să se simță bine cu el însuși. Stima de sine va juca mereu un rol determinant și va influenta deciziile.
   
• Dacă ai un copil care merge la grădiniță și observi cum devine el însuși agresiv în limbaj și în vocabular, gândește-te că, poate, nu este doar o influență negativă. Treci dincolo de această etichetă și află dacă nu cumva copilul tău este agresat verbal, necăjit sau chiar agresat fizic.
   
• Și învață-l cum să le țină piept colegilor fără să fie violent!

Un copil nu este rău, obraznic, încăpățânat din naștere. Experiențele din scurta lui viață îl modelează astfel. Și în spatele fiecărei crize de supărare, a unei jucării aruncate, a unor țipete se află, mereu, un motiv mult mai sensibil și serios.