Cum să controlezi capriciile copilului aplicând metoda Montessori

Ceea ce mulți părinți consideră capricii, sunt de fapt niște necesități fiziologice sau momente de furie ale copilului. Aceste momente trebuie tratate cu multă răbdare. Atunci când îi spui copilului să nu facă ceva, poate genera în acesta o serie de emoții, pe care nu le poate gestiona și care explodează sub formă de crize de furie. Uneori este vorba de scene reale pe care am dori să le evităm. Și pe care poate am putea învăța să le prevenim urmând niște sfaturi care provin din metoda Mariei Montessori.

În ce constă această metodă? Ideea Montessori este de a crea un mediu potrivit pentru copil, în care acesta să se simtă confortabil. Și, prin urmare, să evite să fie în acea stare care îl poate face sa „explodeze” într-un acces de furie în orice moment. Evident, momentele în care copiii au reacții puternice vor fi aceleași, dar cu siguranță vor fi mai puține și mai ușor de gestionat.

Mai multă autonomie și independență

Amenajarea locuinței trebuie făcută în așa fel, încât să se potrivească cu nevoile copiilor. Astfel, micuțul va putea să se dezvolte independent, având la dispoziție propriile jucării, unelte și cărți, putându-le alege și reașeza la locul lor în mod independent.

Vorbește-i întotdeauna cu respect, dragoste și empatie

Alege să folosești un ton egal cu cel folosit pentru adulți. Respectă-ți copilul, indiferent de vârsta pe care o are acesta!

Poziționează-te la nivelul copilului

Este important să comunici cu copiii menținând contactul vizual și, prin urmare, „coborând” la nivelul lor. Adresează-te pe numele acestora și vorbește despre sentimentele lor și ale voastre, ca părinți. Spune-i ce smți și provoacă-l s-o facă și el!

Stabilește o rutină

Dacă copilul cunoaște activitățile care sunt programate, le va accepta mai ușor și va evita să se enerveze.

Confruntarea cu experiențe noi

Ieșirea din zona de confort pentru copii nu este ușoară. Dacă trebuie să te confrunți cu o situație nouă, explică-i copilului ce urmează să se întâmple, pentru a evita surprizele și apariția anxietății.

Atenție la foame și somn

Doi factori importanți – oboseala și foamea –  care cresc probabilitatea ca cel mic să aibă accese de furie. Planifică întotdeauna bine orele de masă și ora de culcare.

Răspunde nevoilor sale

După ce a petrecut ziua la școală, un copil trebuie să se miște, să se joace și să petreacă cât mai mult timp în aer liber. Părinții trebuie să-i respecte nevoile și să organizeze ziua ținând cont și de acest aspect. Dacă cel mic se află în interior și face activități stând toată ziua, energia lui neconsumată este mai probabil să se transforme în furie și crize de furie.

Explică-i motivul regulilor

Sunt lucruri despre care nu negociați (de exemplu, folosirea centurii de siguranță în scaunul mașinii), dar trebuie să îi explici întotdeauna copilului într-o limbă pe care o înțelege de ce sunt atât de importante regulile pe care i le impui.

Subliniază aspectele pozitive

Chiar și atunci când un copil nu vrea să facă ceva, poate exista o latură pozitivă pe care să o vadă. De exemplu, mergeți împreună la medic pentru vaccin și îi explici că lângă cabinet este o cofetărie de unde îi poți lua cea mai bună înghețată sau prăjitură.

Manifestă empatie

Este important să te pui în pielea copilului și să privești lucrurile din punctul lui de vedere.

Atrage-i atenția

Dacă observi că furia este cauzată de un joc, o activitate, un mediu sau de oboseală, poți încerca imediat să-i distragi atenția către altceva.

Folosește un limbaj pozitiv

Exprimă-te întotdeauna într-un mod pozitiv. De exemplu, dacă aruncă un obiect, nu spune „Nu-l arunca!”, ci „Ai grijă! Dacă îl arunci, ai putea să-l rupi sau să te rănești!”.

Fără șantaj

Șantajul este o sabie cu două tăișuri. Deseori puți intra într-o spirală din care e greu să scăpați.

Lasă copilul să aleagă

În loc să-i impui ceva, ar fi bine să-l lași pe copil să ia singur decizia. Evident, nu trebuie să-i oferi libertate maximă ci, de exemplu, să-i oferi două variante. Dimineața, de exemplu, copilul poate fi pus să aleagă între două tricouri sau între două perechi de pantaloni.

Mai bine, nu te enerva! 

E normal să te enervezi în fața capriciilor copilului, dar încearcă să nu-ți pierzi cumpătul. Respiră adânc și îmbrățișează-l! Răbdarea este secretul rezolvării multor crize.

Copiii sunt foarte independenți și crizele lor de nervozitate apar atunci când își dau seama că nu pot face lucrurile pe care și-ar dori să le facă singuri. De exemplu, să se încalțe, să se îmbrace cu pijamalele, să-și închidă geaca. A nu putea face acel lucru anume îi înfurie foarte tare. Noi, adulții, minimizăm aceste reacții numindu-le accese de furie și, în loc să încercăm să înțelegem motivul atitudinii, țipăm, îi certam și îi pedepsim.

Decât să folosești pedepsele clasice (fără televizor timp de o săptămână), invită-l să facă o activitate relaxantă. De exemplu, poate să citească o carte sau să facă un puzzle. La urma urmei, fiecare părinte știe cum poate să-și liniștească copilul. De aceea, metoda Montessori trebuie adaptată situației/nevoilor fiecărui copil.