Copilul mic poate avea trei tipuri de reacții față de un nou-născut. Cum să eviți rivalitatea dintre ei

Copiilor mici le vine cel mai greu să împartă atenția părinților cu un nou frățior. Deși la început pot părea entuziasmați de posibilitatea unui nou partener de joacă, după sosirea acestuia își dau seama că un nou-născut nu se poate juca, nu râde și nu zâmbește și, în plus, „răpește” foarte mult din atenția părinților. Dezamăgirea unui nou frățior apare mai ales la copiii care sunt suficient de mărișori să poată avea anumite așteptări. 

Până la vârsta de 3 ani copiii sunt egocentriști, se adaptează greu la schimbări și au tendința de a fi dominanți. Din aceste motive sosirea unui frățior sau a unei surioare bebeluș le poate stârni cu ușurință gelozia sau poate produce un regres ori o stagnare în dezvoltarea fizică și psihică la copilul mic.

Copilul nu înțelege de ce trebuie să împartă cu altcineva atenția părinților, se simte neglijat și se teme să nu piardă dragostea părinților. Schimbările care au loc odată cu sosirea noului membru în familie pot declanșa reacții anxioase din partea copilului mic: insomnie, iritabilitate, furie, nevoie crescută de atenție, comportament regresiv. Resentimentele împotriva unui nou-sosit sunt normale pentru un copil mic, însă părinții trebuie să urmărească cu atenție reacțiile copilului mic și să aibă grijă ca frățiorul sau surioara bebeluș să nu fie priviți ca niște rivale.

Reacțiile copilului mic față de nou-născut pot include:

Dezinteres. Mulți copii preferă să ignore bebelușul până când acesta va fi un partener mai bun de joacă. Dacă cel mic are în jur de 3 ani, poate va evita interacțiunea cu bebelușul, pentru a observa ce face acesta și ce fac părinții pentru bebeluș sau doar pentru a se adapta la noile schimbări.

Regresie. Acest fenomen este normal pentru un copil mic - privindu-l pe bebeluș, acesta va dori să fie tratat la fel de către părinți și va reveni la unele dintre obiceiurile din primul an de viață. Părinții nu trebuie să fie surprinși dacă copilul ce până mai ieri dorea să fie „băiat / fată mare”, acum vrea să sugă suzeta sau lapte de la mama, ori are tot mai multe „accidente”, deși a fost învățat să meargă singur la toaletă. Pentru majoritatea copiilor, această fază de regresie dispare în câteva luni. Experții însă recomandă părinților să nu acorde o atenție foarte mare acestui aspect și să nu certe sau ridiculizeze copilul, ci mai degrabă să-l încurajeze atunci când se comportă potrivit vârstei.

Furie. Orice copil poate reacționa exagerat la sosirea unui nou membru în familie, însă părinții pot evita gelozia și frustrarea copilului mai mare acordându-i atenție și asigurându-l de dragostea și empatia lor. Reacțiile verbale violente pot fi un lucru bun, deoarece copilul își exprimă frustrarea, eliberându-se în același timp. Părinții pot spune celui mic: „Știu că îți vine greu să te obișnuiești cu bebelușul. Însă gândește-te că în curând vei avea un partener de joacă”. Gesturile violente îndreptate spre bebeluș sunt de asemenea normale, dar părinții nu trebuie să reacționeze exagerat. Altfel, copilul va înțelege că așa va atrage atenția părinților.

Părinții trebuie să-l învețe pe copilul mic „regulile de comportament” cu bebelușul - să fie blând, să nu atingă bebelușul decât dacă este un adult prezent, să întrebe părinții înainte de a-i da o jucărie, să nu îi pună nimic pe față, să nu-i dea niciodată de mâncare etc. - să îi arate cum să îl mângâie și să îl laude atunci când se descurcă bine. Rețineți faptul că un comportament agresiv al copilului mic este doar o modalitate prin care acesta își exprimă frustrarea și nu o modalitate voită de a-i face rău bebelușului. Nu vă înfuriați și nu pedepsiți copilul!

Cum puteți evita rivalitatea dintre copilul mic și bebelus

Poate fi dificil să pregătești un copil cu vârsta de 18 luni, cu o putere de înțelegere limitată, pentru sosirea unui bebeluș acasă, însă după vârsta de 2 ani lucrurile devin mai ușoare. Este indicat să anunțați sosirea bebelușului încă de când sarcina devine vizibil, pentru a da cât mai mult timp copilului să se obișnuiască cu ideea. Dacă vă confruntați cu întrebări despre originea frățiorului bebeluș, răspundeți copilului în md simplu și pe înțelesul său. Nu dați prea multe informații sau amănunte detaliate. Îl puteți impresiona pe copil spunându-i că va fi fratele / sora mai mare al/ a bebelușului și că va avea un rol important în familie.

La maternitate, este indicat să nu țineți nou-născutul în brațe atunci când îl prezentați copilului. Acasă, încercați să îl introduceți și pe cel mic în îngrijirea bebelușului - arătați-i cum să-i susțină capul, implicați-l în schimbarea scutecului și hrănire - și încercați să nu aveți o atitudine hiperprotectoare asupra nou-născutului. Este bine să faceți anumite aranjamente înainte de a naște:

• Dacă copilul mic încă doarme în pătuț, mutați-l cât mai repede într-un pat al său, de copil. Dacă veți face acest lucru după naștere, copilul va crede că bebelușul i-a „furat” pătuțul.
• Înțărcați copilul înainte de a-l naște pe cel de-al doilea copil.
• Asigurați-i copilului activități interesante în afara casei - de exemplu, pe un teren de joacă.
• Cereți „ajutorul” copilului înainte de a naște - alegeți împreună numele și hăinuțele pentru bebeluș, priviți fotografiile de bebeluș ale copilului și explicați-i că noul membru va avea nevoie de ajutorul său, ca frățior / surioară mai mare.

Oricât de dificilă este viața cu doi copii mici, este important să acordați timp copilului mai mărișor, în mod ideal atunci când bebelușul doarme. Puteți chiar stabili câteva momente în fiecare zi, în care să fiți aproape de copilul mic și să-i citiți o poveste sau să aveți diverse activități împreună. Este important ca în acest timp dedicat copilului mic nici să nu menționați de bebeluș.