Copilul a desenat un copac, o casă sau propria familie? Iată cum îi poți descifra creația

Înainte să trecem la descifrarea semnificației desenelor copilului tău, subliniem că în cazul în care vezi că aceste desene conțin elemente anormale, precum extremități ascuțite, hașurate, subliniate sau sumbre, ar fi cazul să apelezi la un psiholog pentru ajutor asistat. Dacă nu ai observant la copilul tău astfel de elemente distinctive, să trecem la câteva descifrări generale care te vor ajuta să-ți cunoști mai bine micuțul și modul în care vede el lumea înconjurătoare.

Propria casă – interpretarea desenului

Prin analiza desenului ce reprezintă casa copilului poți afla detalii despre relația acestuia cu părinții sau, despre nivelul sau de viață precum și despre rolul său în familie.

Astfel, desenul unei case mari, spațioase, eventual cu etaje, dezvăluie un caracter puternic, o latură creativă dezvoltată. Deoarece acești copii au de cele mai multe ori o situație financiară bună ori sunt extrem de protejați de familie, ei au frecvent probleme când se lovesc de realitate, în special la scoală și se plictisesc repede.

Dacă cel mic alege să deseneze o casă cu ușile și feresterele larg deschise, înseamnă că este un copil prietenos, sociabil, extrovertit, care își face ușor prieteni, iubește viața și mediul exterior.

Dacă, din contra, ușa este încuiată cu un lacăt, copilul poate avea dificultăți de comunicare cu ceilalți, iar dacă folosește gratii la geamuri, înseamnă că voi, părinții, sunteți excesiv de protectori. În cazul în care desenează două uși este semn că există un conflict puternic între părinți sau persoane care locuiesc în acea casă.

De asemenea, dacă cel mic desenează coș de fum, înseamnă că sunteți o familie primitoare și că el se simte iubit și adoră că sunteți uniți.

Copacul – interpretarea acestui desen

Atunci când desenează un copac, copilul se proiectează, practic, pe sine. Atunci când privești acest desen pentru a-l interpreta trebuie să ai în vedere trei aspecte importante și anume rădăcina, trunchiul și ramurile, coroana.

Rădăcina: cu cât este mai groasă și mai ramificată, cu atât copilul manifestă o agresivitate ce se poate manifesta sau, din contra, este inhibată.

Trunchiul: cu cât suprafața trunchiului este mai lină, mai curată cu atât și copilul este mai energic, mai fericit și împlinit și se poate adapta ușor oricărui grup ori situații.

Ramurile: cu cât sunt mai bine modelate, cu atât mintea copilului este mai flexibilă, distributivă. Dacă, din contra, și în jurul vârstei de 12 ani, crengile sunt sudate de trunchi ca și cum ar fi lipite, ar trebui să îți pui semne de întrebare cu privire la dezvoltarea sa mentală.

Coroana: semnifică relațiile cu exteriorul. Dacă cel mic alege să folosească coroana închisă, atunci este destul de retras, are relații timide cu persoanele din jur, nu dorește să comunice, să lege prietenii. El preferă să își închidă spațiul de acces, considerând că în acest fel se va proteja de cei din jur.

În schimb, coroana deschisă dezvăluie un copil dornic de comunicare și de relaționare, care iubește să fie înconjurat de copii de aceeași vârstă și nu numai. Barierele sunt aproape inexistente.

Unii copii desenează fructe, frunze, acestea fiind un simbol al vioiciunii, al fanteziei, al creativității. Aceștia sunt vorbăreți, jucăuși, încrezători și atașați de tot ceea ce fac și de tot ceea ce îi înconjoară.

De asemenea, foarte importantă este și poziția pe care o ocupă copacul în cadrul desenului. Astfel, dacă arborele este așezat în partea stângă a foii, atunci copilul este mai atașat de mama, dar și de trecut. Dacă, din contra, copacul este situat în partea dreaptă, copilul este înclinat spre tata, dar și spre viitor.

Familia – interpretarea acestui desen

Analiza acestui desen trebuie privită din perspectiva sentimentelor copilului față de fiecare dintre membrii familiei. Astfel, dacă cel mic se desenează alături de ambii părinți, între ei mai exact, înseamnă că el simte iubire și sprijin din partea amândurora.

Dacă se desenează în apropierea unuia dintre părinți, atunci el se simte mai atașat de acesta. De asemenea, mărimea persoanelor din desen denotă importanța pe care acesta le-o atribuie, cu cât personajul este mai mare, cu atât poziția pe care o ocupă în ochii copilului este superioară.

Absenţa membrilor familiei semnifică refuzul copilului de a-şi aminti de aceştia deoarece imaginile despre ei sunt legate de trăiri negative, sentimentul abandonului şi al insuficientei dragoste manifestată, copilul evitând astfel evocarea figurii lor.

Absenţa propriei figuri poate apărea la copiii care resimt complexul de inferioritate sau la cei care nu se simt ca aparţinând unui grup, familiei, comunităţii din care fac parte. Copiii nemulţumiţi în general, care primesc constant critici din partea părinţilor, care sunt permanent comparaţi cu fraţii sau surorile lor, sunt adesea copii cu o stimă de sine puţin valorizată, care îşi reprimă iniţiativa şi voinţa de realizare.

Situaţia în care copilul se desenează ultimul nu exprimă modestia acestuia, ci poate fi un semnal de alarmă pentru auto-percepţia sa ca având un loc marginal în familie. Acest aspect este cu atât mai important cu cât celelalte persoane sunt desenate în ordinea cronologică după vârstă, iar autorul desenului nu este cel mai mic. Interpretarea poate fi legată de o problemă de anxietate. Anxietatea şi agresivitatea sunt astfel exprimate, copilul desenându-se sub forma unui personaj puţin valoros, care se află parcă înconjurat de animale mari, carnivore.