Care este vârsta potrivită pentru ca un copil să învețe o limbă străină

Mulți ani s-a considerat că introducerea unei limbi străine în programul copilului de vârstă preșcolară (până la 3-4 ani) este total lipsită de sens. Însă, studiile recente indică faptul că momentul cel mai potrivit pentru ca un copil să-și însușească o limbă străină este în primii 3-4 ani de viață.

Cercetările au demonstrat că un copil care învață o limbă străină după vârsta de 10 ani este puțin probabil că o va vorbi vreodată ca un nativ. Copiii care învață să vorbească în altă limbă decât cea maternă vor avea performanțe școlare mai bune și abilitate crescută de a rezolva probleme.

Bilingualitatea te face mai deștept

Se pare că a cunoaște și folosi mai multe limbi crește nivelul de inteligență al unui individ. Limba străină are un efect profund asupra creierului, îmbunătățind abilitățile cognitive care nu au legătură cu limba și protejând împotriva demenței și altor simptome ale bolii Alzheimer la vârste înaintate. Este o descoperire uriașă, mai ales că în trecut se considera că introducerea unei limbi străine în viața copilului îi încetinește dezvoltarea intelectuală și academică. Într-adevăr, limba nouă este o imixtiune în viața copilului, însă forțează creierul să rezolve un conflict intern, oferind minții o activitate care îi întărește capacitățile cognitive. Studiile au demonstrat că experiența bilingvă îmbunătățește așa-numita funcție executivă a creierului – un sistem de comandă care direcționează procesele de atenție pe care le folosim pentru a planifica, rezolva probleme și alte sarcini care necesită judecată. Aceste procese includ ignorarea stimulilor exteriori și păstrarea concentrării, schimbarea atenției de la un lucru la altul și păstrarea informației în creier – cum ar fi amintirea unei secvențe de direcții în timp ce conduci.

Diferența principală între indivizii bilingvi și monolingvi constă într-o abilitate mai profundă a primilor de a monitoriza mediul în care se află. Bilingvii trebuie să schimbe exprimarea dintr-o limbă în alta destul de des – vorbești cu mama într-o limbă și cu tatăl în alta, păstrând legătura cu schimbările care au loc în jurul tău în același fel în care scanăm șoseaua în timp ce conducem.

Învățarea limbii este un proces natural la vârste mici

Adulții învață o limbă străină la întâmplare. Majoritatea dintre noi poate recita o conjugare a unui verb în limba franceză – je suis, tu es, il est, elle est, nous sommes, vous etes, il est. Însă, ne este foarte greu să vorbim fluent cu francezii atunci când vizităm Franța. Când adulții se afundă într-o limbă precum copiii, prin joc și explorare, reușesc să învețe limba străină rapid și ușor. Așa că cu cât devenim mai asemănători copiilor în ceea ce privește studiul unei limbi străine, cu atât ne va fi mai ușor să ne-o însușim.

Copiii crescuți într-un mediu normal, sănătos, învață să folosească în jur de 2000 de cuvinte până la împlinirea vârstei de 4 ani. Doar observând cum învață copiii să vorbească ne putem da seama că ei învață în mod natural. În primele 6 luni de viață, copiii gânguresc utilizând 70 de sunete care compun toate limbile din lume. Ulterior, învață să vorbească utilizând doar acele sunete și cuvinte pe care le aud în jur, în special de la părinți sau alte persoane care se ocupă de îngrijirea lor. Creierul copilului va renunța la abilitatea de a vorbi în limbile pe care nu le aude în jurul său.

Primii 3-4 ani sunt cruciali

În mod special în primii 3 ani de viață se pun bazele gândirii, limbajului, imaginației, atitudinii, aptitudinilor și altor asemenea caracteristici. În consecință, ar fi păcat să nu folosim capacitatea înnăscută a copiilor de a învăța în acești ani vitali, când însușirea unei a doua limbi este la fel de ușoară ca și prima. De vreme ce 50% din abilitatea de a învăța se dezvoltă în primii ani de viață și alți 30% până la împlinirea vârstei de 8 ani, educația timpurie, sub forma creșelor și grădinițelor, au oportunitatea de a încuraja învățarea și dezvoltarea precoce. Asta nu înseamnă că 50-80% din inteligența, înțelepciunea sau cunoștințele unui individ se formează în copilăria timpurie, ci că în primii ani de viață copii își dezvoltă principalele căi de învățare: învățare prin văz, auz, gust, simț, miros și prin a face. Mai târziu în viață, tot ceea ce învață un individ evoluează din informația acumulată în acești primi ani de la naștere.

Etapele de dezvoltare a creierului:

• Luna 1 – Pe măsură ce simțurile copilului reacționează la mediul înconjurător, el dezvoltă noi conexiuni sinaptice cu o rată fenomenală de până la 3 milioane conexiuni pe secundă. Tot ceea ce copilul trăiește este absorbit de creier și stocat în celulele de memorie.
   
• Primele 6 luni – Copiii gânguresc folosind sunetele specifice tuturor limbilor mapamondului. Un copil, însă, va învăța să vorbească folosind doar sunetele și cuvintele pe care le aude în mediul său, renunțând la abilitatea de a vorbi în limbile pe care nu le aude.
   
• 8 luni – Creierul unui bebeluș are în jur de 1000 trilioane de conexiuni. Numărul lor începe să descrească, mai puțin în cazul în care copilul este expus stimulării tuturor simțurilor sale.
   
• În jur de 10 ani – Jumătate din conexiuni s-au distrus în cazul unui copil normal, mediu. 500 trilioane dintre ele vor rezista pe parcursul întregii vieți.
   
• Până la 12 ani – Creierul este un adevărat „burete”. În acest interval de timp se pun bazele gândirii, limbajului, imaginației, atitudinilor, aptitudinilor și altor asemenea caracteristici. După această etapă de dezvoltare, „ferestrele” se închid. Arhitectura fundamentală a creierului este completă. De aici îndemnul de a învăța o limbă străină în acești primi ani de viață.