Bonă, bunici sau tabere – ce este mai bine pentru dezvoltarea copilului?

Grea alegere... Ar fi să nu trebuiască să alegeți, ca părinți. Să îi dați copilului vostru șansa să stea și cu bunicii, și în natură. În privința bonei, aceasta preia, vrem sau nu, rolul de mamă (de fapt rolul matern) în viața copilului. Și pentru că orice copil preia din informațiile, comportamentele, vocabularul și emoțiile mamei (sau ale persoanei care îndeplinește acest rol), este foarte important să aflăm sistemul de valori și credințele bonei, care vor fi înregistrate de către mintea copilului.

Bona, dincolo de recomandări

Dincolo de recomandări sau de educația bonei, este important în ce crede aceasta, dacă este o persoană pozitivă, dacă vorbește cu blândețe sau își pierde repede răbdarea, dacă consideră lumea un loc prietenos sau unul plin de riscuri, dacă are emoții pozitive, dacă râde, dacă privește lucrurile și oamenii cu optimism, și așa mai departe.

Este important ce face și ce crede bona, mai important decât ce spune și ce diplome are.

Bunicii aduc lumea de basm în viața copiilor

Acum, că am clarificat cum e cu bona, să vedem cum este și cu bunicii: se spune că un părinte este mai atent cu educația copilului, cu regulile, cu respectarea unor cerințe, și că același părinte, atunci când ajunge bunic, este mai permisiv, mai înțelegător, mai aplecat către a-i face voile copilului decât a impune reguli.

Din acest punct de vedere, bunicii ar fi să reprezinte lumea de poveste, în care aproape totul este posibil, în care basmele ocupă un loc important, în care timpul nu este atât de limitat ca în viața părinților.

Toate acestea sunt avantaje ale vacanțelor sau zilelor petrecute cu bunicii, în cazul în care bunicii nu au modelul de corporație, cu timpul strict, cu reguli, cu supraveghere permanentă a copilului și cu invalidare frecventă a ccea ce nu face suficient de bine.

Natura stimulează imaginația

În privința taberelor sau a oricărei variante de timp petrecut în natură, în contact cu aceasta, este clar că, copilul își dezvoltă, în perioada de creștere, înțelegerea felului în care funcționează lumea, își construiește sistemul de valori, creativitatea, imaginea despre lumea înconjurătoare.

Iar natura îi oferă din plin situațiile în care să își dezvolte, armonios, valorile. În natură poți învăța despre plante și copaci, despre păsări, despre cum am avea de protejat și înțeles mediul înconjurător.

În natură, limita jocurilor este imaginația noastră, iar asta dezvoltă și imaginația copiilor.

Avem, în perioada copilăriei, nevoie de aer curat, de soare (cu măsură), de adieri de vânt, de situații care să ne stimuleze imaginația, de alergat și jucat. 

Lăsați copiii să se joace în natură, așa cum au făcut-o generații de copii care au crescut sănătoși, echilibrați și, mai ales, creativi.

Lăsați copiii să petreacă timp și cu bunicii lor, care le oferă o lume diferită de cea a părinților, un fel de a se simți susținuți și mai puțin judecați.

Iar dacă ați avut norocul să găsiți o bonă pozitivă, care susține copilul în dezvoltarea lui, care îl însoțește cu grijă și atenție, bucurați-vă că aceasta îi va transmite armonie și echilibru în viața lui viitoare de adult.