Adaptarea pentru grădiniță: greșelile și concepțiile eronate ale părinților

Copilul dvs. crește și vine timpul să-l duceți la grădiniță. Cum să vă pregătiți pe dvs. și pe copil pentru această etapă? Ce grădiniță să alegeți? Din păcate, părinții deseori fac greșeli din cauza cărora suferă copilul. Noi vă vom povesti despre ideile greșite nu doar a părinților, dar și a educatorilor.

Cu cât mai devreme dai copilul la grădiniță, cu atât mai repede se adaptează

Contrar naturii ... Copiilor le este important, până la vârsta de 3 ani, iar unora până la 4-5 ani, să fie lângă mamă, în sânul familiei. În această perioadă, o legătură emoțională puternică cu mama îi oferă copilului sprijin și siguranță. Nevoile  psihologice și fiziologice de bază ale copilului sunt legate de mama sa. Copiii care locuiesc cu mamele lor în primii ani de viață au parte de stabilitate emoțională și bunăstare. Să fii până la 3-4 ani cu mama este important și benefic pentru sănătate!

A împlinit 3 ani, trebuie să stea toată ziua la grădiniță

Grădinița acceptă copiii de la trei ani. Însă, pregătirea de a rămâne în grădiniță fără mamă la toți copiii este diferită. Cineva se poate adapta la trei ani, iar cuiva și la cinci ani îi poate fi complicat să se despartă de părinți pentru câteva ore.

Să te adaptezi înseamnă să mergi la grădiniță cu interes, dorință, să te desparți fără durere și suferință, să reziști situației. Fetele se obișnuiesc cu grădinița mai repede și pot începe să meargă la 3-3,5 ani. Băieții se adaptează mai încet, le este dificil și la aproape 4 ani.

La început, cel mai bine este să veniți în timpul jocurilor și a plimbărilor. Apoi, se adaugă lecțiile de dezvoltare, după care- luatul prânzului. Cel mai complicat pentru copil este să se adapteze somnului de la amiază. Ar fi bine să adăugați această deprindere după ce toate celelalte etape vor fi trecute cu succes.

La grădiniță este necesar să se meargă în septembrie

Cel mai bun timp pentru adaptarea copiilor la grădiniță este primăvara (din luna mai) și vara. În această perioadă, se termină ciclul cognitiv și există mai mult timp pentru creativitate și plimbări. Zilele sunt mai lungi, mai pline de soare și căldură. Copiii se trezesc mai ușor dimineața. Toamna nu este cea mai bună perioadă pentru a începe adaptarea. Copiii au „dificultățile lor de toamnă“. Cum se manifestă:

• Copiii obosesc mai repede, le este mai dificil să se concentreze;
• fundalul emoțional este redus din cauza timpului întunecat, a ploilor și a insuficienței de soare;
• le este dificil să se trezească, au letargie de dimineață.

Adaptarea la grădiniță are loc timp de 1-2 săptămâni

Mulți părinți, aducându-și copilul de 3 ani la grădiniță, planifică doar o săptămână de adaptare. 1-2 săptămâni - este perioada de adaptare a copilului stabil emoțional, care a mai fost la grădiniță și are 5-6 ani. La copiii de 3-4 ani, adaptarea durează de la 1 până la 6 luni.

De asemenea, se întâmplă: copilul stă o zi întreagă la grădiniță, îi place, se desparte ușor de părinți. Iar peste 1,5-2 luni, observăm consecințele încordării psihologice (ticuri, mișcări compulsive, logoneurosis, enurezis, răceli frecvente, drept urmare a scăderii imunității), care vorbesc despre faptul că sarcinile grădiniței s-au dovedit a fi mai mari decât posibilitățile copilului. Totul trebuie să fie treptat.

Când sunt separați de părinți, copiii trebuie să plângă în prima perioadă. Este un lucru normal

Dacă au fost respectate toate etapele de adaptare, iar copilul și părinții sunt pregătiți să meargă la grădiniță, cel mic nu trebuie să plângă la despărțire, mai ales cu strigăte sfâșietoare și anxietate. Desigur, toți copiii au dreptul să fie triști, dar în această situație este un semnal că ceva a mers prost, că nu ați învățat ceva important.

În primele zile de grădiniță, părinții ar trebui să plece repede și să nu stea pe coridor

Copilul, viața căruia s-a petrecut lângă mama până la 3-4 ani, între pereții casei lui, cu rudele apropiate, nu poate trăi imediat și în mod permanent fără aceste persoane. Prin urmare, în primele zile de grădiniță, este important ca mama sau altă persoană apropiată să-i fie alături. Acest lucru îi oferă copilului un sentiment de siguranță, posibilitatea de a obține un sprijin. La început, copiii fug frecvent, pentru a se agăța de mama, apoi, o fac din ce în ce mai rar. Copilul are nevoie de timp pentru a accepta o altă opțiune a vieții, viața într-un grup cu persoane de aceeași vârstă, cu un adult străin.

Este important ca piciul să audă: „Aici, profesorul știe cum și ce să facă. Să-l întrebăm. El este cel mai important adult. El te va ajuta". Ar fi bine ca cel mic să fie martorul unei discuții dintre dvs. și educator. Dacă veți vorbi cu încredere și bucurie, pentru copil va fi un semnal de încredere în noul adult.

Despre dispariția mamei. Vă este cunoscută această situație? Primele zile dificile de obișnuire a copilului la grădiniță. Micuțul, cu greu îndepărtat de mama sa, se duce în grup. El este interesat de jucării, de mediul nou, de copiii care se joacă, este distras de la mama sa. În acest moment, educatorul îi șoptește mamei: „Duceți-vă! Vedeți? Se joacă. Plecați cât este distras". Și mama dispare. Ce se întâmplă cu copilul care acum câteva secunde a văzut-o pe mama sa stând în hol și dintr-o dată – ea NU-I! A dispărut!

Copilul uită de jucării. El are sentimente amestecate: teamă, mirare, neînțelegere, confuzie, anxietate. Mama mea a fost și a dispărut! Trăind această experiență, copilul „ se leagă“ de mamă, nu o lasă să plece, agățându-se de brațe, plângând, țipând. El se teme de repetarea situației traumatizante.

Cum putea mama să plece? Trebuia să-și ia rămas bun, să spună când se întoarce. Copilul are dreptul să se întristeze la despărțirea de mama sa. Auzind vorbele mamei „eu plec“, lui îi va fi clar că mama a plecat, dar se va întoarce. Acest lucru este foarte important pentru copil.

Am dat copilul la grădiniță, așa că lasă să-l educe și să se ocupe de dezvoltarea lui

Grădinița este un serviciu care ajută părinții. Însă, această instituție nu amână rolul primordial al familiei în viața copilului. Toate valorile, tradițiile, copilul le învață anume din familie. Familia trebuie să fie un exemplu și un model de comunicare și comportament. Starea emoțională și comportamentul copilului depind în mod direct de mama și tatăl lui.

Luați în considerare aceste recomandări și fie ca cel mic să spună fericit: „Vreau la grădiniță“.

Fiți fericiți!

Sursa: Mamaplus.MD