Pentru că sunt primii responsabili de bunăstarea și sănătatea copilului, părinții au o sumedenie de sarcini pe care trebuie să le îndeplinească. Pe lângă asta, tot părinți sunt cei care ar trebui să aibă grijă și de dezvoltarea psiho-emoțională a micuților. Un moment important în construirea acesti relații este comunicarea și cum anume o facem – de la tonul vocii, cuvintele pe care le alegi și până la poziția corpului tău în raport cu cea a copilului. Sunt secrete pe care nu ar trebui să le neglijezi deloc, dacă vrei să ai rezultatele scontate. Află în continuare de ce este bine să te poziționezi la același nivel cu copilul atunci când vorbești cu el.
Crește stima de sine a copilului
În ochii copilului, părintele sau părinții reprezintă autoritatea absolută. Atunci când cobori la nivelul înălțimii lui, îi demonstrezi copilului că puteți vorbi de la egal la egal, drept urmare îi va creste stima de sine și va avea mai mult curaj pentru a vorbi despre ceea ce îl deranjează.
Ascultare activă și contact vizual mai facil
Confuziile pot apărea foarte ușor în comunicare, chiar și atunci când vorbim despre o conversație între doi adulți, de aceea psihologii recomandă să eliminăm factorii care ne distrag atenția. În cazul copiilor, dacă ne poziționam la nivelul lor, este mai ușor să obținem o ascultare activă și un contact vizual, lucruri atât de importante pentru o discuție de calitate.
Se dezvoltă inteligența emoțională a copilului
Inteligența emoțională este compusă din trei abilități importante: înțelegerea emoțiilor, exprimarea și autoreglarea acestora. Atunci când ne poziționăm la același nivel cu copilul, îl încurajăm să vorbească și să-și identifice emoțiile, ca mai apoi să îl ajutăm să le autoregleze.
Copilul se concentrează mai ușor la discuție
În orice conversație este bine să eliminăm factorii externi care ne pot distrage atenția. Atunci când ne poziționăm la nivelul copilului, de fapt, obținem o bulă în care nu permitem să fim deranjați de absolut nimeni și nimic. Astfel, copilul se va putea concentra până la final și va putea spune ceea ce îl deranjează.
Se dezvoltă empatia copilului
Dacă noi, în calitate de adulți, ne dorim atenție și empatie din partea interlocutorului, de ce ar fi altfel în cazul copiilor? O definiție simplă în ceea ce privește empatia ar fi: abilitatea de a te pune în papucii altei persoane, de a vedea și simți ceea ce simte celălat. Și cum putem obține asta, dacă nu punându-ne la același nivel cu copilul?