10 jocuri pentru combaterea agresivităţii copiilor

Mulţi părinţi observă, într-un anumit moment, că micuţii lor devin, pur şi simplu, de necontrolat. Agresivitate fără cauze aparente, accese de mânie, bătăi şi alte fapte „nu prea bune” – toate acestea revin în mod regulat.

Însă emoţiile negative nu trebuie reprimate. Preşcolarii se pot elibera în activitatea de joacă. Uneori părinţii confundă reacţia normală de apărare a copilului cu agresivitatea. De exemplu, dacă micuţul împinge un alt copil care l-a jignit sau care încearcă să îi ia fără voie o jucărie, acest lucru este destul de adecvat şi normal. Mai ales că la trei-patru ani preşcolarii abia dacă se pot controla. Doar adulţii sunt cei care îi pot ajuta să deosebească emoţiile.

Cauzele principale ale agresivităţii copiilor

Există o serie întreagă de motive şi mecanisme de apariţie a agresivităţii copiilor. Şi ele diferă de la familie la familie. Cu toate acestea, psihologii numesc cinci cele mai răspândite cauze care contribuie la manifestarea agresivităţii copiilor.

Verificarea graniţelor permisibilului

Când creşte puţin, micuţul observă cu surprindere că nu este întotdeauna centrul universului. El vrea să pună mâna pe un lucru, să pipăie altul, să ia al treilea, dar adulţii răspund: „Nu e voie!” Iar dacă părinţii sunt inconsecvenţi în ceea ce interzic şi după crizele de isterie îşi schimbă decizia, nu trebuie să vă miraţi de agresivitatea copilului.

Dorinţele nesatisfăcute

Mama interzice televizorul? Nu permite maşinuţe afară? Dorinţele copilului sunt nesatisfăcute. Iar ele îl cuprind în întregime. Neştiind cum să îşi exprime dezamăgirea, micuţul începe să bruscheze alte persoane, să arunce lucruri pe jos.

Neacceptarea sentimentelor copilului

Deseori părinţii interzic copiilor să îşi manifeste emoţiile, în special în cazul băieţilor: „Bărbaţii nu plâng” sau „Nu boci, nu eşti fată!”. Neavând posibilitatea să îşi manifeste sentimentele, copilul acumulează emoţii negative şi le transformă în agresivitate.

Particularităţile educaţiei în familie

Nu este nici un secret că de caracterul relaţiilor dintre părinţi şi copii depinde formarea calităţilor personale ale copilului. Astfel, în cazul unui stil autoritar de educaţie, micuţul poate deveni incontrolabil ca răspuns la severitatea excesivă a adulţilor. În cazul stilului permisiv, copilul se poartă aşa cum doreşte, fără a simţi control din partea părinţilor.

Imitarea

Un alt factor de apariţie a agresivităţii la copil poate fi imitarea unui comportament negativ al adulţilor (certuri, voci ridicate, bătăi, ordine categorice), al personajelor preferate din filme şi desene animate.

Manifestarea agresivităţii copiilor

Fiecare emoţie  are propriile sale manifestări corporale. De exemplu, în caz de agresivitate, organismul nostru se mobilizează pentru a riposta: muşchii se încordează, pumnii se încleştează. Dacă nu se întâmplă nimic, furia rămâne în organismul nostru sub formă de tensiune. Psihologii evidenţiază trei manifestări de bază a agresivităţii copiilor:

• reacţii de mimică (scosul limbii, faţă încruntată, buze strânse);
• reacţii de comportament (muşcături, ghionturi, pumni etc.);
• reacţii verbale (înjurături, expresii dure, ameninţări).

Jocuri pentru combaterea agresivității 

Apropo, manifestările furiei şi mâniei la copii sunt la fel de diverse ca şi la adulţi, doar că ei nu ştiu încă să le disimuleze. De exemplu, un copil de trei ani, când este nervos, se înroşeşte, strânge pumnii şi ţipă: „Te lovesc!”. Un copil de şase ani este posibil să nu sară la bătaie, în schimb el va poate strica jucăria copilului care l-a jignit. Este şi asta o variantă de agresivitate.

Vă propunem în continuare o serie de jocuri care ajută la combaterea agresiunii, stingerea mâniei şi furiei. Le puteţi juca în doi cu copilul sau cu un grup de copii.

• „Apelative”. Veţi avea nevoie de o minge mică, pe care să o aruncaţi din mână în mână. Aruncând, numiţi colegul cu un apelativ nejignitor. Vă puteţi înţelege din timp ce apelative să folosiţi. De exemplu, de numirile fructelor şi legumelor: „Eşti o ridiche!”
• „Berbecuţi”. Aşezaţi-vă în genunchi şi coate unul în faţa altuia şi începeţi să vă împingeţi cu frunţile. Pentru mai multă distracţie, puteţi chiar behăi puţin! Aveţi grijă însă ca micuţul dumneavoastră berbecuţ să nu îşi rănească fruntea în timpul jocului.
• „Lupte de cocoşi”. Astăzi nu sunteţi mama şi copilul, ci cocoşei, care sar într-un picior şi se bat cu perne. Puteţi include şi un fundal muzical dinamic. Înainte de joc trebuie să stabiliţi nişte reguli: nu aveţi voie să vă numiţi cu cuvinte urâte, pierde cel care pune primul piciorul jos etc.
• „Fulgi de hârtie”. Această distracţie este potrivită pentru întreaga familie. Pregătiţi întâi „proiectilele” din hârtie. Aruncaţi fulgii, încercând să vă ascundeţi de adversar.
• „Copita”. Copilul se culcă pe spate pe un covor sau o plapumă moale, pentru a nu-şi răni tălpile. Lăsaţi-l să dea din picior, precum azvârle copita un căluţ. Alternaţi picioarele, crescând puterea şi viteza. Cu fiecare lovitură pronunţaţi: „Nu!”, „Niciodată!”, „Interzis!”.
• „Bătătorul”. Această activitate este potrivită pentru relaxare şi îndepărtarea tensiunii. Rugaţi micuţul să vă ajute să bateţi praful dintr-o pernă nu prea mare. Permiteţi copilului să o arunce, să o lovească cu mâinile şi picioarele.
• „Suflă spre minge”. Exerciţiile de respiraţie calmează şi relaxează muşchii. Puneţi o minge de tenis pe o suprafaţă dreaptă şi rugaţi copilul să sufle spre ea, încât să o dea jos. În cazul copiilor mai mari puteţi face mări gradul de complexitate al exerciţiului: să mişte mingea într-o anumită direcţie, să depăşească anumite obstacole.
• „Baloane de săpun”. Acest joc este potrivit atât pentru îndepărtare agresivităţii, cât şi pentru distragerea atenţiei copiilor mici. Umflaţi baloane şi rugaţi copilul să le prindă, uitând de furie şi distrându-se de minune.
• „Grâne pentru puişori”. Rugaţi micuţul să pregătească grâne din hârtie pentru puişori. Esenţa jocului constă în faptul că piciul rupe foaia de hârtie în bucăţele  foarte mici şi le aruncă în jos. Furia şi iritarea trec, de obicei, la etapa pregătirii „nutreţului”.
• „Fotbal”. În perioada caldă a anului puteţi juca fotbal afară, iar iarna este mai bine să folosiţi o minge din cârpe sau un balon. Atunci nu va trebui să vă faceţi griji pentru lustre şi geamuri. Copilul poate lovi mingea cu mâinile şi picioarele, sau da goluri (în poarta improvizată din uşa deschisă sau două scaune).

Încercaţi toate variantele pentru a alege metoda cea mai eficientă pentru depăşirea crizelor de agresivitate. În timpul jocului nu vă gândiţi la comportamentul copilului, ci savuraţi pur şi simplu procesul şi lăsaţi emoţiile să se manifeste.

Rezultatul bun depinde, inclusiv, de dispoziţia mamei. Dacă aţi încercat toate distracţiile descrise mai sus, dar agresivitatea copilului nu trece, iar dumneavoastră aţi început deja să ţipaţi la copil, adresaţi-vă obligatoriu unui psiholog. Cu cât mai devreme părinţii vor observa problemele de comportament ale micuţului, cu atât mai repede vor găsi, împreună cu un specialist, o ieşire din situaţie.

Sursa