Laptele matern este un lichid pe care doar proaspetele mame îl pot produce, fiind o sursă vitală de nutrienți pentru sănătatea unui nou-născut. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă mămicilor să hrănească bebelușii exclusiv la sân în prima jumătate de an de viață, iar apoi să înceapă în paralel diversificarea alimentației, până la vârsta de doi ani.

Laptele matern este principala sursă de nutrienți pentru sugari, de aceea se recomandă ca alăptarea să înceapă chiar din primele ore de la naștere.

Despre alăptare există mai multe mituri, pe care medicii le explică și le demontează. „Laptele meu nu este bun pentru bebeluș, pentru că e prea gras ori prea slab” - unul dintre numeroasele mituri legate de alăptat, pe care în continuare medicul pediatru-neonatolog Elena Matei îl explică:

„Laptele matern conține componenți esențiali în cantități și proporții adecvate, necesare creșterii și dezvoltării armonioase a copilului. Laptele matern nu are o compoziție fixă, ci diferă în funcție de vârsta de gestație, de vârsta postnatală, de momentul zilei, dar și de începutul sau sfârșitul alăptării. 

Laptele preluat de copil la începutul unei alăptări conține o cantitate mai mare de apă, proteine și lactoză. Mămicile pot fi deseori îngrijorate și li se pare că laptele lor nu este suficient de hrănitor, dar ele trebuie să fie informate că laptele preluat de bebeluș la începutul alăptării îi asigură toată cantitatea de apă de care are nevoie copilul. 

Astfel, copiii care sunt alimentați exclusiv la sân în primele șase luni de viață, nu au nevoie de suplimentare lichidiană sub formă de apă sau ceai.

Laptele preluat la sfârșitul alăptării are o cantitate mai mare de glucide, prin urmare și un aport caloric mai mare. Așadar, sugarul își va satisface și senzația de foame”, explică dr. Elena Matei.

Pediatrul atenționează că este important ca, în timpul unei mese, sugarul să primească atât lapte de la început, cât și lapte de sfârșit și, practic, să golească sânul.