De la ce vârstă ar fi bine ca bebeluşul să nu mai doarmă alături de părinți

În primele 6 luni de viață bebelușul este practic dependent de mama sa, somnul alături de ea fiind indispensabil. Ce se întâmplă însă odată cu creșterea copilului și când anume este cazul să îl obișnuim pe cel mic să doarmă în pătuțul lui sau chiar în camera lui? Un studiu de specialitate susține că există o modalitate prin care poţi să dormi mai bine pe timpul nopţii atât tu, cât şi bebeluşul.

Specialiştii de la Academia Americană de Pediatrie recomandă ca bebeluşii să doarmă în aceeaşi cameră cu părinții până la vârsta de un an. În acest fel, mama şi tatăl pot să supravegheze mult mai uşor micuţul pe timpul nopţii (să vadă dacă respiră bine, dacă are febră). De asemenea, pentru mame este mult mai uşor să alăpteze, mai ales că bebeluşul este luat din pătuţ atunci când simte nevoia să mănânce, după care este pus înapoi când adoarme.

În ce a constat studiul

Oamenii de ştiinţă din Statele Unite ale Americii au realizat recent o cercetare la care au participat mai mulţi bebeluşi care aveau 4 luni, 9 luni, 1 an şi 2 ani şi jumătate. Aceştia au dorit să afle unde dorm bebeluşii, cât de des se trezesc şi câte ore dorm pe noapte. Rezultatele obţinute au arătat că la 4 luni bebeluşii care dormeau cu părinţii în cameră aveau acelaşi tipar de somn ca şi cei care dormeau în încăperi separate. În schimb, la vârsta de 9 luni cei care dormeau separat reuşeau să aibă un somn cu 40 de minute mai lung decât cei care împărţeau camera cu părinţii. Mai mult, cei care dormeau în camere separate aveau un somn mai lung şi după vârsta de 1 an sau după 2 ani şi jumătate (aproape cu o oră în plus faţă de cei care dormeau cu părinţii în aceeaşi încăpere).

În urma studiului cercetătorii au ajuns la concluzia că bebeluşii care dorm în aceeaşi cameră cu părinţii au un somn cu mai multe întreruperi decât cei care dorm în altă încăpere.

”Dormitul în aceeaşi cameră cu bebeluşul după vârsta de 4 şi 9 luni este asociat cu mai puţin somn pe timpul nopţii atât pe termen scurt, cât şi lung. Programul de somn al bebeluşului se va consolida mai greu dacă doarme în aceeaşi cameră cu părinţii”, au explicat oamenii de ştiinţă care au participat la cercetare.

Cu toate acestea, specialistul în parenting Otilia Mantelers este de o altă părere: ”Eu cred că fiecare familie decide vârsta la care copilul se poate muta în patul lui, însă aș încerca să nu depășesc zece ani.Decizia aceasta poate fi influențată de mulți factori: de dinamica relației de cuplu, de anxietatea de separare a copilului, care poate fi eliberată adeseori prin procesul acesta emoțional greu de a începe să doarmă în camera lui, de mărimea casei și de posibilitățile de a dormi separat etc.”

De ce este important somnul

Se ştie cât de important este un program de somn odihnitor pentru sănătate. Numeroase cercetări au evidenţiat de-a lungul timpului că lipsa somnului poate favoriza apariţia obezităţii în cazul copiilor, a simptomelor specifice ADHD, a dificultăţilor de atenţie, a tulburărilor emoţionale, a problemelor legate de învăţare, dar şi a celor comportamentale pe perioada adolescenţei. Riscul de apariţia a sindromului morţii subite la bebeluşi se reduce după primele 6 luni de viaţă, aşa că dormitul în camere separate poate să fie luat în calcul, cu atât mai mult cu cât specialiştii susţin că favorizează consolidarea programului de somn pe timpul nopţii.