Primii paşi ai unui copil sunt aşteptați întotdeauna cu emoție de părinți. Dornici să fie acolo, să-l ajute, să-l sprijine, adulții îşi țin „puiul” de mânuțe. Este cât se poate de greşit, atrage atenția kinetoterapeutul Nicoleta Jianu. Specialistul ne dă 9 motive pentru care părinții nu trebuie să-l grăbească pe cel mic în această etapă.
În mod normal, un copil începe să meargă singur în picioare în jurul vârstei de 12-14 luni. Este aşa-numitul „mers independent” şi poate fi considerat fiziologic până la vârsta de 18 luni. Aveți răbdare şi aşteptați să apară de la sine. Dacă vă ridicați copilul de mâini şi îl puneți să facă paşi mai devreme, oricât de mult i-ar plăcea bebeluşului, nu e sănătos pentru el.
Specialistul ne spune care sunt riscurile:
- Există risc mare de accidente, copilul având tendința să cadă pe spate, aşteptând mereu să fie susținut de cineva.
- Poate fi deplasat centrul de greutate al corpului, ceea ce favorizează apariția asimetriilor la nivelul coloanei vertebrale sau a accentuării acestora, dacă există.
- Pentru că musculatura membrelor inferioare nu este pregătită să suporte toată greutatea corporală, pot apărea deviații la nivelul şoldurilor, genunchilor sau gleznelor.
- Copilul va avea dificultăți în a iniția mersul sau a se opri.
- Apare tendința de a călca pe vârfuri şi astfel va fi afectată musculatura gambei.
- Pot apărea tulburări de coordonare şi echilibru în statică şi mers pentru că celui mic îi este dificil să-şi găsească propriile mecanisme de îndreptare şi stabilizare.
- Copilul va deveni dependent de părinte pentru a se deplasa în locurile dorite şi apare frustrarea atunci când nu-i este îndeplinită nevoia.
- Se prelungeşte etapa de mers independent, copilul solicitând permanent ajutorul cuiva în deplasare.
- Nici pentru părinte nu e sănătos. Fiind nevoit să stea aplecat de spate, se va confrunta, în timp, cu dureri de coloană lombară.
Sursa
