mamaplus

Ce faci dacă bebelușul nu acceptă diversificarea? Reguli de aur pentru mămici

0
//
13.04.2021

Fiecare etapă din procesul de creștere și dezvoltare a copilului necesită multe răbdare din partea părinților. La fel se întâmplă și cu diversificarea care ar trebui să înceapă nu mai devreme de 6 luni, vârstă recomandată de Organizația Mondială a Sănătății. Totuși, unii copilași resping orice tentativă a mămicilor de a le face cunoștință cu noile alimente, atunci când începe etapa de diversificare. În primul rând ar trebui să știți că această reacție a copilului este absolut normală, iar specialiștii au câteva recomandări utile în acest sens.

Dr. Simona Pecec, medic specialist pediatru, recomandă ca diversificarea să înceapă atunci când copilul este pregătit din punct de vedere al dezvoltării, moment ce apare de obicei în jurul vârstei de șase luni. A scuipa mâncarea pe jos este un reflex obișnuit bebelușilor mai mici de șase luni. Provocarea vomei este un fenomen normal și este declanșat adesea de faptul că cel mic simte în mod neașteptat alimentele în partea din spate a cerului gurii, ceea ce face organismul să simtă nevoia să vomite.

Niciodată nu trebuie să forțăm copilul să mănânce

Medicii spun că este des întâlnit fenomenul de a refuza mâncare atunci când este introdusă alimentația solidă și este foarte important să le respectăm decizia de a o refuza. Dacă cel mic refuză diversificarea sau dacă pare că nu-l interesează, Dr. Pecec recomandă să-i lăsăm copilului o pauză de aproximativ o săptămână înainte de a încerca din nou.

Mai trebuie să știi că mestecatul și înghițitul nu sunt lucruri la care bebelușii încep să se priceapă instant, sunt abilități care se învață.

Până atunci, iată ce trucuri poți aplica:

  • Primul lucru pe care îl poți face este să pui o linguriță în mâncarea copilului sau să-i lași pe tăviță un piure de fructe sau legume sau un iaurt. Stiu, va fi multă mizerie, dar s-ar putea să ai mari surprize.
     
  • Încurajează-ți copilul să atingă mâncarea, dar nu-l forța. Prostește-te, dar nu te maimuțări. Arată-i cum se face și dacă nu vrea, continuă să încerci.
     
  • Odată ce copilul a atins mâncarea, ești pe drumul cel bun. Permită-i să atingă, să împrăștie, chiar să umple toată masa și pe el însuși cu mâncare. Este minunat pentru procesul lor senzorial, îi va face să vadă diferențele dintre texturi. Dacă începe să plângă după ce a atins mâncarea sau după ce s-a murdărit tot, fii foarte calmă și încercați din nou. Ai la îndemână un șervețel umed cu care să intervii imediat.
     
  • Imediat ce copilul are mâncarea în mână, arată-i cum să o ducă la gură și să o guste. Va trebui să-i faci o demonstrație, dacă nu te lasă să-i ghidezi mânuța. Repetă acest lucru de câteva ori și oferă-i o linguriță cu care să guste.
     
  • Îi poți oferi un morcov întreg sau bucată mare de țelină. Scopul nu este să le mănânce, ci doar să le ducă la gură. Când fac asta, încep să scape de reflexul de a-și provoca vomă, exersează mușcatul, mestecatul și exersează plimbarea limbii împrejurul mâncării. Demonstrează-i cum se face și repetă acest lucru la fiecare masă.
     
  • Fii consecventă și răbdătoare. E ușor de zis și greu de făcut, dar trebuie. Copilul trebuie să aibă un program de masă regulat și în timpul fiecărei mese să repete pașii de mai sus.
     
  • Concentrează-te ca mesele să fie o experiență pozitivă, chiar și atunci când copilul nu mănâncă de fapt nimic. Noi, ca părinți putem aduce foarte mult stres în timpul mesei, iar stresul este greu de ascuns. Trage aer în piept, ia-ți o față veselă și lucrează la toți pașii de mai sus. Este o situație în care trebuie să te prefaci pentru a reuși. A începe o masă de la care nu te aștepți ca cel mic să mănânce ceva, îți va menține nivelul frustrărilor la un nivel cât mai scăzut.